Semnal de carte. Periplul Celtului

Roger Casement, sau Celtul, e un personaj despre care  Vargas Llosa scria, încă din 1993, în Peștele în apă, că ar merita un roman. Fără jocul polifonic și translarea persoanei întîi de la un personaj la altul, ca în Conversație la Catedrală sau înSărbătoarea Țapului, cea mai nouă carte a lui Vargas Llosa, Visul Celtului, prezintă obiectiv destinul unui diplomat britanic, celebru la începutul secolului trecut atît pentru lupta susținută împotriva atrocităților colonialismului, cît și pentru naționalismul său, care avea să-i aducă, în 1916, acuzația de înaltă trădare și, la doar cincizeci și doi de ani, moartea.   În forma unei cronici – asemănătoare abordării stilistice a lui García Márquez din Știri despre o răpire –, Vargas Llosa reușește, pe cel mai neutru ton cu putință, să redea veridic imagini care, datorită multitudinii de amănunte, par desprinse din pelicula unui film (Hotel Rwanda), scene în care sute de congolezi rahitici, cu spatele plin de urme de bici și oasele mîinilor sfărîmate cu ciocanul, îi imploră pe misionarii europeni, într-o limbă paralelă tuturor plimbilor pămîntului, să le micșoreze tributul în alimente și cauciuc. Cea de-a doua destinație a lui Robert Casement, Peru, trezește deseori cititorului sentimentul de déjà vu. Ceea ce […]