Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Şezătoare ştiinţifico-poştală. Şi telefonică
Ilie RAD - Convorbiri cu Ion Brad, „din primăvară pînă-n toamnă“ (aprilie-octombrie 2013)
- 28-02-2014
- Nr. 712
-
Alexandru DUMITRIU
- DIALOG
- 2 Comentarii
Îmi plac cărţile de convorbiri. Fără îndoială, scriitorul Ion Brad, ambasador în Grecia între 1973 şi 1982, este un personaj al istoriei noastre literare peste care nu poţi trece cu indiferenţă. Amplele sale volume de memorialistică sînt o panoramare destul de fidelă a unei epoci – comuniste – controversate. (Spun „destul de fidelă“ deoarece obiectivările absolute ţin de competenţa istoricilor.) De aceea, iniţiativa profesorului de jurnalism Ilie Rad (de la Universitatea „Babeş- Bolyai“) de a-l convoca pe Ion Brad la un dialog- maraton pare promiţătoare. Masivul volum Convorbiri cu Ion Brad, „din primăvară pînă-n toamnă“ promite şi o înaltă ţinută „ştiinţifică“, datorată acribiei profesorului. Într-adevăr, din acest punct de vedere, cartea este dichisită, cu trimiteri bibliografice (aglomerate obositor chiar în text, nu în subsolul paginilor) şi index de nume. Văzînd atîta precizie, mai că mă aşteptam, cînd Ion Brad relatează cum a plecat pentru ultima oară Mircea Zaciu de la Bucureşti la Cluj, în martie 2000, cu „Rapidul de ora 13“, mă aşteptam, deci, ca Ilie Rad să menţioneze numărul trenului, vagonul, eventual şi locul, aşa cum adaugă, regulamentar, editura, anul şi pagina la sursele livreşti aduse în discuţie. Anotimpurile lui Ilie Rad Însă nu m-a încîntat deloc metoda convorbirilor: […]
Domnule Chitu, nu bănuiam, pînă acum, că autorul unei cronici trebuie să-și etaleze și cartea de vizită. Tributar clișeelor retorice, cum spuneți dvs., am preferat să comentez doar cartea profesorului Ilie Rad. Voi ține cont însă de obiecția dvs. și vă mulțumesc pentru amintirea cărții mele de convorbiri cu Ion Brad, pe care deduc – cu bucurie – că ați citit-o. (Doar nu ați căutat-o, din senin, din iarbă verde, pe google.) Din păcate, vă voi dezamăgi: nu simt nici un of și nici un pîs. De altfel, nu ne cunoaștem, ca să știți dvs. dacă am simțit ofuri sau pîsuri. Am simțit doar un ofsaid în care consecvent s-a aflat intervievatorul. Să înțeleg, urmînd raționamentul dvs., că nu am dreptul să exprim o părere despre o altă carte de convorbiri cu Ion Brad? Încă o dată vă întreb: de ce aș simți un of și un pîs? Citiți și cronica domnului Cosmin Ciotloș, din \”România literară\”, la aceeași carte (găsiți cronica pe google, vă descurcați ușor), și veți înțelege că nu am de ce să simt nici un of și nici un pîs. Nu, vă asigur, domnul Cosmin Ciotloș n-a publicat o carte de convorbiri cu Ion Brad, n-are rost să verificați. Recunosc, n-am umorul pe care îl aveți dvs. cînd zeflemisiți patronimele autorilor cărții. Despre stil sau concepție nu știu ce să zic, probabil aveți destulă autoritate profesională ca să-mi aduceți asemenea reproșuri peremptorii (comparația cu Lolek și Bolek este antologică, o voi cita cîndva). Totuși, așa pauper în stil cum mă vedeți, ați reținut un motiv stilistic din textul meu. Mă credeți dacă vă scriu că e o consolare? În rest, singurul meu of se leagă, momentan, de faptul că Dinamo n-a învins sîmbătă în Ghencea. Însă, obiectiv vorbind, remiza a fost echitabilă.
Dl Alexandru Dumitriu e un sclifosit. A publicat si Domnia Sa o carte – Placut sau neplacut, adevarul: convorbiri cu Ion Brad, Ed. Galaxia Gutenber, 2009. De aceea, simte un of si un pas. Eu zic pas acestor comentarii facute din necaz pe marginea unei carti, scrise parca de Lolek si Bolek: (B)Rad. Argumentul meu principal vizeaza faptul ca tot articolul vehiculeaza clisee retorice. Va rog, Dl Alexandru Dumitriu, lasati bucataria si gospodaria pentru Master Chef!! Muraturi spuneti Dvs. Nu aveti nici stil, nici conceptie, nici umor – lucruri pe care Domnia Voastra le apreciaza absolut.