SFada cu literatura. „Casă de piatră“ ca semnal mineral

Autorul bicefal Dănuţ Ungureanu – Marian Truţă intră în geometria neeuclidiană a literaturii cu punctul Vegetal (Nemira, 2014) şi cu dreapta descrisă de acesta şi punctul de-acum, romanul Mineral. Vă veţi da imediat seama că spaţiul imaginarului auctorial se extinde peste ambiţia – măruntă şi generalizată în ziua de azi – de a scrie o trilogie care să tîrască, ori, după caz, să lanseze în zbor personaje şi conflicte din primul volum către următoarele. Nu, Dănuţ Ungureanu – Marian Truţă subînţelege o supra-poveste cărţilor sale, una care lasă ce se întâmplă în Vegetal doar acolo, fără urmare (doar cu o referinţă…) în Mineral şi, putem presupune urmând dreapta „desemnată“, una care va lăsa ce se întâmplă în Mineral fără continuare. Supra-poveste sugerată din poveşti scrise, para-naraţiune şi meta-discurs, iată ce ne aduc spre înţelegere cei doi scriitori care se completează, fuzionează chiar, pînă la a deveni un autor. Despre ce va fi vorba în Mineral veţi afla imediat, pe cont propriu. Partea din Mineral care ţine de supra-poveste am voie să v-o dezvălui: având în centru umanul şi umanitatea puse sub întrebările unor situaţii de criză, răspunsurile sunt găsite într-o transcendenţă care foloseşte pentru a se defini imanenţa regnurilor. În […]