SFada cu literatura. Cheia politică pentru nişa noastră, acum

Într-un august de-o fierbinţeală insurecţională, ce plăcut este să stai la o terasă cu prietenii, împărtăşind cu lentoare gîndeme! Se trezeşte, nu, zvîcneşte cîte unul şi îşi aduce aminte de cruela soartă a intelectualului român, cu subvarianta creator-autor, şi – în timp ce ridică halba – îşi priveşte un comesean cu o vagă încruntare: „Tu ce faci, cum te implici?“. De obicei, iar în augustul lui 2012 cu mai multă încăpăţînare, încerc să o scald pe subiectele politicului, fie el internaţional, fie românesc, căci berea se încălzeşte la o masă cu discuţii inevitabil în contradictoriu. Azi, cînd „a te implica“ valorizează la fel prezenţa la vot cu absenţa de la vot, cînd „a face ceva“ înseamnă să demisionezi sau nu, în funcţie de cine ţi-e şef, implicit în funcţie de ce buget ţi se dă, în nici un caz nu vreau să vorbesc la o bere despre conştiinţa şi acţiunea mea politică şi civică. E prea cald, e prea complicat şi, la urma urmei, e numai treaba mea. Încerc să mă ocup de literatură şi încerc să ajut lumea în care mă ocup de literatură să nu o ia cu totul la vale. „A, păi ce poţi să ceri de […]