SFada cu literatura. De la nuvelă la romanul-fluviu cu Liviu Surugiu

Numele lui Vladimir Colin a fost folosit imediat după moartea sa pentru a certifica valoarea în literatura română sf&f, aşa că nu trebuie să mire că pe volumul de debut al lui Liviu Surugiu, Iubire şi moarte pentru totdeauna (Tritonic, Bucureşti, 2014) apare o bulină roşie cu textul „Lucrare premiată la Festivalul Vladimir Colin – 1995“.  Se simte aerul anilor ’90 şi, dacă se ia în considerare că Liviu Surugiu pare a fi un scriitor de cursă lungă – după cum se va arăta în continuare –, nu este unul vetust. Pusă în contextul sf&f-ului românesc de atunci, nuvela care constituie debutul de acum al lui Liviu Surugiu a fost o foarte personală participare la valul schimbării declanşat de grupul din jurul săptămînalului de gen „Jurnalul SF“. Însă ar fi o greşeală plasarea lui Liviu Surugiu între „Cei care nu“, cu toate că majoritatea prozelor sale scurte au fost tipărite în zisa publicaţie, deoarece Liviu Surugiu a avut şi are în ceea ce scrie o legătură directă cu tradiţia fantasticului românesc şi mai puţin cu elanul avangardisto-experimentalist propriu miezului tare de la Jurnalul SF. El nu a fost respins ca alţi scriitori încă în contact cu tradiţia (Dan Doboş, de […]