SFADA CU LITERATURA. Narcise pentru transferul de putere din SF-ul românesc

Unul dintre motivele pentru care mi-ar fi plăcut să fiu istoric, cîndva, prin secolul al XVIII-lea, era și acela că aș fi luat parte la discuții acerbe despre cum trebuie periodizat trecutul și, astfel, să fie transformat în istorie de o argumentare victorioasă. Arbitrariul stabilirii datei căderii Imperiului Roman, spre exemplu, oricît de logică pare astăzi data aceea – o logică a obișnuinței, mai degrabă –, ocupă tomuri întregi pentru a fi mascat. Nici trecerea dintre milenii și schimbarea de regim politic nu sînt chiar un interval temporal de lepădat, iar arbitrariul istoric poate fi lejer găsit, mai ales dacă miza este mai mică, din ce în ce mai mică. Și atunci, la ce bun să fie stabilit un reper pentru ficțiunea speculativă românească, în anul 2012, în care nici măcar n-a venit sfîrșitul lumii?! Să fie doar pentru satisfacerea unor vanități livrești?   Cred că anunțul schimbării în SF-ul românesc putea să fie făcut și cu un an mai devreme, așa cum cred că s-ar putea aștepta încă un an sau doi pentru același anunț. Formu­larea ar fi diferită și argumentele ar fi altele. În 2011, puteam anunța numai o schimbare de generație – absolut evidentă în 2012 –, […]