SFada cu literatura. Nimic nou în debuturi pulp

Este contradictoriu definiţiei pulp-ului să aştepţi ceva nou de la el. Dar cum la noi pulp-ul este un experiment el însuşi – de marketing şi literar deopotrivă –, să acceptăm contradicţia internă din cele două debuturi în sf-ul de aventuri din colecţia Cărţile Arven a editurii Herg Benet: Specimenul, de Andrei Trifănescu, şi Ultimul Avanpost, de Lavinia Călina. Pulp pentru că se înscriu în tradiţia sf-ului de aventuri serializabile, cu eroi şi super-eroi prinşi în încercări, teste, misiuni, conflicte fizice, toate rezolvabile prin violenţă. Pulp pentru că ambii foarte tineri autori – de nici 25 de ani –  nu s-au sfiit să clameze în faţa publicului venit la lansare, că poveştile lor sînt scrise pentru divertisment, pentru succesul comercial. De înţeles, deci, experimentul Arven, cu foarte interesantul redactor Leonard Ancuţa, el însuşi un scriitor care cochetează cu fantasticul „aventuros“: să ne amintim doar jucătorul de şah/asasin Psi din Infernul. Ştim ce s-au vrut Specimenul şi Ultimul avanpost, să vedem ce reuşesc să fie, căci şi literatura de gen, oricât de comercială ar fi, tot trebuie să fie bine scrisă ca să placă. Ambele volume sînt mari, iar poveştile se pretează la continuări:Ultimul avanpost are 310 pagini în 14 capitole (plus […]