SFada cu literatura. O comparaţie între S şi O

Cu pretextul că ambii şi-au publicat volumele în cauză la Nemira, relativ de curînd (ultimul trimestru al lui 2014), Gheorghe Săsărman (Varianta balcanică îmbunătăţită) şi Mircea Opriţă (Sindromul Quijote) îmi oferă şansa unui exerciţiu de comparatistică internă din care, sper eu, se vor vedea atît nişte constante ale scrisului amîndurora, cît şi ale sf&f-ului românesc. Nici Gheorghe Săsărman, nici Mircea Opriţă nu mai au nevoie de prezentări după deceniile lor în literatura română şi sper că mă vor ierta fiindcă nu îi dedic fiecăruia în parte cronica pe care o merită. Ar fi, însă, doar altă cronică pentru fiecare, iar la garanţia numelui autorilor, cum ar fi fost altfel decît pozitivă… Mi se pare mai profitabil pentru cititorul român de sf&f să vadă că, dincolo de garantatul efect de lectură dinspre Gheorghe Săsărman şi Mircea Opriţă, ultimele cărţi de ficţiune (şi nu numai) ale lor se completează, acolo unde nu se suprapun, şi construiesc împreună, acolo unde există asemănări, o bună imagine a ceea ce poate fi permanent într-o literatură aflată, în aparenţă, sub semnul schimbărilor dese de conţinut, fie acesta ideologia ştiinţifică sau para-ştiinţifică. Varianta balcanică îmbunătăţită conţine 16 proze scurte şi o piesă de teatru în trei acte; […]