SFada cu literatura. Pragul către „New Weird“ trecut de Doina Roman

Cu întîrzierea convenţională de un deceniu, literatura română de sf&f a intrat în rînd cu lumea şi în ceea ce priveşte sub-genul „New Weird“, dacă ţinem cont de publicarea antologiei eponime la Millenium Press în 2008 şi dacă nu ţinem cont de racordarea cvasi-sincronă cu antologia grupului Kult, Radharc, tot la Millenium Press, din 2005. Avem adică traducerile – însoţite de o bună introducere critico-teoretică a lui Jeff Vandermeer – din literatura mondială care să deschidă gustul şi să lămurească situarea publicului român pentru acest sub-gen hibrid, ciudat prin definiţie şi surprinzător prin libertăţile lăsate autorului, în cadrul de atîtea ori clamat ca strîmt prin manierism şi tematică a sf&f-ului. Din 2008 încoace, A.R. Deleanu, şi, punctual, Oliviu Crîznic şi Michael Haulică s-au exersat în „New Weird“, excepţionalitatea Radharc-ului nefiind, astfel, concurată decât rar şi individual: altfel spus, în româneşte, „New Weird“ nu a ajuns să fie un sub-curent. De unde şi cum a apărut atunci Doina Roman cu seria Pragul(Tracus Arte, vol. I, 2014; vol. II, 2015)?! Ceva-ceva pluteşte în atmosfera fantasticii româneşti din ultimii ani şi învăluie fragmente de text sau chiar proze scurte întregi, ceva care se foloseşte de bizar, grotesc, halucinaţie şi elemente paraştiinţifice, într-un cadru […]