SFada cu literatura. Un „fantassin“ în patru cărţi – Cosmin Perţa

Voi folosi pînă la finalul acestei cronici-portret cuvîntul „fantassin“ cu sensurile atribuite de „autor de fantastică“, „explorator al fantasticului“, chiar „practicant al jocurilor fanteziei“; îl voi întoarce la sensul său propriu, pe ultimul rînd. Romanul lui Cosmin Perţa, În urmă nu mai e nimic (Polirom, Iaşi, 2015), apare deja controversat, sub explicaţii multiple, unele extra-literare, atît cititorilor specializaţi, cît şi publicului larg. Rîndurile care urmează nu se adaugă de o parte sau cealaltă a controversei, ci încearcă să aşeze cartea lui Cosmin Perţa în contextul fantasticii româneşti, laolaltă cu celelalte scrieri semnificative ale aceluiaşi. Căci romancierul prezent, ca „fantassin“, are propriul drum şi, îndrăznesc să afirm, propria viziune. În 2007 apărea Întîmplări la marginea lumii. Aventurile lui Axinte Abramovici Papadopulos în pustie (Cartea Românească, Bucureşti) care a desemnat punctele unde autorul sesizase inflexiunile, tensiunile şi probabilităţile ne-exploatate în basmul cult. Întîmplările… este o carte a începuturilor – inclusiv a începuturilor care sunt lăsate în aer: secvenţe narative neîncheiate, personaje uitate, conflicte nerezolvate  – rapid taxată ca atare de criticii înţepeniţi în grilele lor de lectură şi în habotnicia reţetelor. De asemenea, declararea Întîmplărilor… ca experiment a fost tot atît de inadecvată critic (mi-e uşor să spun asta acum, recunosc). E […]