„Sînt mulţi oameni interesaţi de operele lui Fondane“
Interviu cu Michel CARASSOU
- 29-11-2012
- Nr. 652
-
Doina IOANID
- EVENIMENT
- 3 Comentarii
Michel Carassou, specialist în avangarda literară, editor și deținător al drepturilor lui Benjamin Fondane, s-a aflat săptămîna trecută la Gaudeamus, pentru a prezenta noile apariții ale Editurii Non Lieu, printre care volumul Théâtre complet de Fondane. Domnule Michel Carassou ştiu că v-aţi ocupat de domeniul avangardei şi al suprarealismului. De unde vine acest interes şi cum aţi ajuns să-l descoperiţi pe Fondane? Am început să mă interesez de avangardă, de suprarealism şi dada la sfîrşitul anilor ’70, începutul anilor ’80, ocupîndu-mă în special de cîţiva autori suprarealişti, de René Crevel, căruia i-am consacrat o biografie cîţiva ani mai tîrziu, şi de alţi scriitori marginali, precum Georges Ribemont-Dessaignes, de membrii grupului Le Grand Jeu, precum Gilbert-Lecomte, René Daumal, mai mult decît de nucleul dur, Breton, Aragon, Soupault. Am lucrat atunci foarte mult pe revistele literare, pentru că în anii ’20 se întîmplau enorm de multe lucruri în reviste. Şi tocmai cercetînd revistele vremii am dat peste textele lui Fondane, despre care nu ştiam nimic, nu citisem nimic de el şi nici nu auzisem de numele lui. Am dat peste un fragment din Rimbaud le voyou şi peste un poem: era Ulysse. Citind aceste texte, am simţit ceva foarte puternic, apoi am […]
De amintit că Paul Celan a scris şi (nu prea multe) poeme în română. Iată unul dintre acestea:
„Pe dunele verzi de calcar va ploua astă noapte / Vinul păstrat până azi într-o gură de mort / trezi-va ţinutul cu punţi, strămutat într-un clopot / O limbă de om va suna într-un coif cutezanţa. // Şi-aşa vor veni într-un pas mai grăbit şi copacii, / s-aştepte o frunză cu glas, adusă-ntr-o urnă, / solia coastei de somn trimisă mareei de steaguri. / Scăldată în ochii-ţi să fie, să cred că murim împreună. // Părul tău scurs din oglinzi va aşterne văzduhul, / În care cu-o mână de ger voi aprinde o toamnă. / Din ape băute de orbi va sui o scară târzie / laurul meu scund, ca să-ţi muşte din frunte.”
La mulţi şi buni, Andrei!
Regret, altminteri, că, de ziua ta, trebuie să te contrazic (puţin).
Nu Voronca s-a „aruncat în Sena”, ci, 48 de ani după moartea celui dintâi (în aprilie 1946, prin asfixiere cu gaz menajer), Gherasim Luca. – Tot „aruncându-se în Sena”, s-a sinucis, în primăvara lui 1970, şi Paul Celan, mare poet evreu de limbă germană, originar din Cernăuţi
Doi mari poeti romani au plecat la Paris dupa primul razboi si amandoi au avut o soarta tragica: unul a murit in lagarele naziste (Fundoianu) si altul s-a sinucis aruncandu-se in Sena (Voronca). Alti scriitori au rezistat pana la varste inaintate: Cioran, Ionesco si chiar si Tzara. Dumnezeu sa-i odihneasca in pace!