Sinteze arhetipale monstruoase

În a doua parte a tratatului despre Structurile antropologice ale imaginarului, Gilbert Durand profesează un conciliatorism algoritmic. El contrapune sistematic opoziţiei riguroase pe care Lumina o face proteismului tenebrelor o atitudine conciliatoare şi sintetică, dictată de nostalgia nereflexivă a unei pacificări arhetipale. Vom arăta în ce măsură sinteza forţată şi prematură a unor opoziţii arhetipale derivate din încleştarea Luminii cu întunericul nu elimină violenţa şi conflictul. Simplul refuz subiectiv al binarismului nu anulează antinomiile ontologice obiective.   False rezolvări   Şi asta, deoarece opoziţiile marţiale nu sînt cauza răului, aşa cum se crede de la gnostici pînă la Derrida, ci efecte ale răului. Tocmai subversiunea proprie maleficului a convertit diferenţa indiferentă (o diferenţă ai cărei termeni nu stau în contradicţie, aceasta fiind o proprietate generală a finitudinii noastre) în diferenţă antagonică (printr-o scindare intenţională provocată în armonia originară a creatului, cînd diferenţele se răscoală una împotriva celeilalte). Aşadar: nu orice diferenţă este opoziţie şi nu orice opoziţie marţială este rea. Opoziţia dintre Erou şi Balaur exprimă în mod arhetipal tocmai încleştarea metafizică a binelui cu răul (deşi nimeni nu spune că identificarea prezenţei concrete a binelui şi a răului la nivel istoric nu este o sarcină dificilă). Există, prin urmare, […]