Sobrietate

În mijlocul unei campanii electorale foarte agresive şi foarte urîte fiind, am impresia că rolul intelectualului în spaţiul public riscă să devină echivalent cu angajarea politică explicită (şi, adeseori, la fel de agresivă). Cu toate acestea, eu continui să cred că opţiunile politice ale intelectualului trebuie să fie departe de înregimentările politice, că intelectualul trebuie să fie un critic, şi nu un slujbaş al puterii politice (de orice natură ar fi ea). Răspund, aşadar, în nume personal la aceste întrebări. Dezgustată de jocurile politice româneşti „învechite în rele“, sătulă de discursul violent, de incultura, incompetenţa şi grobianismul politicienilor, de atacul la persoană, de lipsa de scrupule şi de obsesia pentru satisfacerea propriilor interese (fără nici un interes pentru ţară), aş dori ca viitorul preşedinte al României să fie un preşedinte al faptelor, iar nu al retoricii discursive, un preşedinte educat şi civilizat, un preşedinte care să arate respect pentru valorile culturale – lucru care mă priveşte în mod special – şi, în genere, pentru oamenii pe care-i guvernează (şi care-l votează). Un preşedinte care să prefere o anumită sobrietate băşcăliei, ironiilor de tot felul, lejerităţii „balcanice“. Mi-aş dori ca viitorul preşedinte al României să aibă o conduită pragmatică şi profesională […]