SOFTUL ROMÂN. Noua poruncă a IX-a

Întorceau unul după altul capul, dar n-o făceau decît în contratimp  •  Nu deschideau o carte fără ca, mai întîi, să-şi pună mănuşi de cauciuc sau plastic  • Tot cu mănuşi (de cauciuc sau plastic), cîntau la pian, ca şi la alte instrumente • Erau foarte igienici: îşi strîngeau mîinile cu efuziune, după care le dezinfectau • Cînd doamnele se sărutau, prin parcuri, cu cîte-un domn suspect de TBC, dezinfectarea se făcea, de obicei, graţie batistei umezite în parfum, al cărei rol era să neutralizeze, pe gura sărutată, cohortele bacililor lui Koch (1.) • Surioarele lui Francisc din Assisi, păsările cerului, adică, le vor fi fost atît de dragi, că inventaseră un soi de simulacru de palmă, un mulaj palmar, prevăzut cu un prelungitor, în care presărau seminţe, pentru ca acestea, „sirocchie mie uccelli“, să le ciugulească (2.)  •  Erau interesaţi peste măsură de etica sincerităţii: învăţau, din clasele primare, tehnicile atenuării vigilenţei aparatului de detectat minciuni, cum e numit, impropriu, poligraful, – mistificarea căruia, la ei, era o lăudabilă virtute • Paradoxul mincinosului, în greacă: Pseudòmenos, era materie obligatorie de examen, iar la religie, pe biletul tras din urnă, scria, adesea, „Quid est veritas?“ (Ioan, 18.38); or, ajungea să […]