SOFTUL ROMÂN. Pentru copii şi rafinaţi (I)

Dulciuri Ronţăind alune, lunea, marţi, lingând un marţipan (care are moliciunea unei catifele panne), uiţi de vineri şi de izul ei de vinete pané… Dacă ţi s-ar cere-avizul despre ziua care-ţi e cea mai dragă, ai răspunde că nu-i vorba de o zi, ci de câteva secunde când se poate-ntrauzi geamătul reginei-nopţii care năduşeşte-n cercuri de parfum, la miezul nopţii dintre joimâine şi iericuri. Nu fără nufăr Floarea de nufăr rimează cu „sufăr“ (motivul îmi scapă). Dă-i drumu,-ntr-un cufăr ermetic (căci nù făr’ de lacăt), pe apă, – şi n-ai să mai suferi cum (g)alb(en)ii nuferi cu umedă pleoapă… Romanul Rozei În jurul rozei, fluturele face o fundă ca un 8; e-n 20 Prier, iar roza tace, căci încă nu s-a copt.   Albina-i zumzăie: „Mai lasă-o-n pace, biet fluture necopt, pe roză“,-n jurul cărei’, şi ea, face volute ca un 8.   În vremea asta, roza-ncet se coace şi,-n fine, s-a şi copt; când grădinaru-i spune: „Vino-ncoace, frumoaso, să te-adopt!“  Cât el „ţac! ţac!“, – eu, unul, ca pe ace, stau, vrând să nu înnopt până nu-i spun: „O floare nu se coace!“. Acum, e ora 8. Octostih O codobatură codalbă se uită la un codobelc cum lunecă pe-un […]