Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
SOFTUL ROMÂN. Pentru copii şi rafinaţi (II)
- 02-10-2015
- Nr. 792
-
Şerban FOARŢĂ
- Rubrici
- 22 Comentarii
La belle Sorcière Frumoasa sorsieră ia baia-n sosieră; ea scaldă-se, joia, în sos brun de soia; se lăfăie-n salsa ’nainte de-o salsa; nu-şi dă cu chanel, ci cu sos bechamel când joacă menuet (chit că-i desuet), iar sosul tartar nu-i pare barbar. Fluid sau vâscos, mai spelb, mai mulatru, i-e drag orice sos, în frunte cu-aioli de-un alb ca al colii A4… Doar sosul de garlic o supără tare pentru că n-are o rimă în arlic! Onomastikon Visam că-ţi tot caut un nume, cu sârg – cu care, în târg, să mă laud: ţi-aş fi spus Ruth ce-aduce-a sărut (şi-aici, şi-n Moab); ţi-aş fi spus Mab, de astăzi şi până ai să-mi fii zână; spre-a nu-ţi pierde aura, ţi-aş fi spus Laura; ţi-aş fi spus Edith, nume scump cum cartea de credit… Doar că, acum, adică în vis, mi-era tot mai greu să găsesc ce vream eu – că-mi scăpau printre deşte numele astea, pe care le pierzi uşor ca pe-un peşte de râu sau din oastea oceanelor verzi… Alice era lis; Lucìa, un luciu avea, de merluciu; şi ce velin Eveline, cel mai glossy – pe lângă cele cu scrâşnet de osii: Francisce, Graţiele, Guenièvre, regină cu gust de […]
Aveţi dreptate să vă fie dragă această capodoperă albastră !
Mulţumesc…
Sa recomanzi Cantecul pentru unitatea Europei acum, dupa avertismentele dure dar perfect justificate ale coanei Anghela – ea insasi „estica”-lipscana la origine, si ale lui Hollande pare o ironie amara. Remarc totusi ca polonezii in afara de „instalatori” au dat Europei compozitori minunati – de la „Pederaschi” al conitzei din Tren de placere (Rodica Tapalaga in ecranizarea TVR) la Penderecki.
departe sau deoparte de celelalte comentarii opinii,
Domnul acela înalt, cel mai inalt și rece este și rămîne mereu preferatul meu
și aș vrea tare mult ca Maestrul Foarță să nu se supere prea tare pe cinefilul care a mai rămas (d)in mine, amintește și alătură cu temere și sfială, dar și cu un mare reespect, un alt poem cinematografic:
https://youtu.be/jJetkmTWxQc
Sunt zile care stau sub semnul unui fatal malentendu: ultimele două, de exemplu…
Dacă v-am supărat, îmi pare foarte rău.
Cu bine!
Beau Seigneur (sans Merci) , sans doute, mai sus.
@ lucid
In principiu, o defensiva e cam la fel de meritorie pre cit e cauza in… cauza; radio Erevan e de parere ca o defensiva strasnica e atacul…
domnului Serban Foarta
Se cuvine sa incep cu partea mea de vina: daca as fi scris cu minuscule, deci cam asa: “ruth (ce-i, de-altminteri, versiunea germanica al lui las mercedes)” radare si antene nu prea ar fi avut temeiuri a se alerta. Am scris cu majuscule de dragul catrenului motociclist ce urma si care, transparent, mizeaza pe un joc de cuvinte implicind si onomastica feminina .
Nu stiu daca putem impune purtatorilor de la care anume patron/etimon onomastic sa se revendice. O cunostinta apropiata repeta oricui e doritor sa asculte “trauma” ei onomastica; culmea reprosului e, pentru ea, sa i se spuna “Ruth, when you’re ruthless, you’re worthless…” Si, pentru ca aveti totala incredere in lucrul cu dictionarul, va astern ce spune dictionarul meu :
ruth (n.)
„sorrow for the misery of another; repentance, regret, pity or compassion „c. 1200, ruthe, from Old Norse hryggð „ruth, sorrow,” from hryggr „sorrowful, grieved” (see rue (v.)) + Proto-Germanic abstract noun suffix *-itho (see -th (2)). Or else formed in English from reuwen „to rue” on the model of true/truth, etc. The Old English word was rue (n.2)
Credeam ca am o cit de maruntica familiarizare cu limba vechilor hrisoave anglo-saxone ( cind, chiar prin aste subsoluri va impartaseam niste insemnari despre opera bilingva – cu referinta si la cea in Middle English- a lui Charles, duca d’ Orléans, mi s-a parut ca-mi faceti credit; probabil ca voi fi fost abuzat de parerism) .
In ce priveste “las mercedes”, ca sa ne facem o idee despre gradul sacraliza(n)t si heteronimic marianic al termenului, am sa ma refer la o bibliografie pe care banuiesc ca va e cunoscuta : “ Sortilèges et autres contes crépusculaires “ de Michel de Ghelderode (din cite-mi amintesc, tradus si la noi pe vremuri, de Ana Blandiana). Acolo am dat pentru intiia data de onomasticul hagiografic Nuestra Señora de la Soledad. Vom deduce, pornind de la el, ca soledad e un heteronim al Madonei (Maica Precista, cum ziceti)? Daca doriti sa aflati cita heteronimie marianica e asociata termenului “las mercedes” (la merced) in partea de lume de care sint ceva mai apropiat (de la Caracas la Miami si de Buenos Aires la Los Angeles) puteti folosi cu aceeasi incredere motorul de cautare preferat si veti afla ca restaurante, hoteluri, centre comerciale, resedinte, centre de forta de munca precum si alte valori “republicane” ii tsin companie in onomastica (urbana ori altminterea) de azi.
Va multumesc ca v-ati aplecat cu atita interes peste nevrednicia mea ; in ce priveste limpezimea unei zile bune, sa ne fie, oarecum in maniera Casablanca, “as clear as the day is long”.
În ebraică (sau arameică), Ruth (moabita!) semnifică „prietenă”.
Cât despre Mercedes , să vedem (e mai comod!) ce zice… Goagăl: „Afín a la acepción de salario es también el uso de merces en el sentido de recompensa, favor o gracia que se hace a alguien gratuitamente, como el actual merced. Idéntico origen tienen el francés merci (gracias), el francés remercier (dar las gracias), el italiano chiedere mercè (solicitar la gracia de alguien) o el inglés mercy (piedad, misericordia; como en „estar a la merced de alguien”). Entre las advocaciones de la Virgen que más devoción suscitan en España se halla precisamente Nuestra Señora de la Merced, patrona de Barcelona (Mercè). De ahí que, junto a otros nombres marianos como Carmen, Dolores o Pilar, Mercedes sea uno de los nombres de mujer más típicamente españoles.”
În spaniolă, aşadar, Mercedes e un heteronim al Sfintei Preciste, Maria.
E limpede, enfin, ca bunăziua că Ruth este „versiunea germanică a lui Mercedes” !
Sper sa nu se supere maestrul Foartza – nu stiu in ce relatie e cu Barthes, dar vreau sa semnalez aparitia volumului Mythologies – articole 1954-1956 ale lui Barthes, editie ingrijita si prefatzata de Alexandru Matei. E probabil unul din motivele „apararii” lui R B in fatza lui Al. Calinescu.
E N F I N
Pus in fatsa unui titlu dedicatie -ori instructiune- (A une Madone, A une dame créole, Cetiti-le noaptea, Comment faire l’amour avec un nègre sans se fatiguer…) esti confruntat cu o intentie auctoriala de care poti, eventual, tsine cont, ori pe care o poti transgresa cu voiosie, insensibilitate si/sau alte niveluri graduale. Vestigiile copilului launtric , norocos fiind, le mai poti dezgropa, dar ce reteta sa aplici ca sa afli de te vei fi aflind un rafinat? Personal, transgresiunea mi-a surprins cu urme de-ale mele pe unde n-am calcat si mi-a confirmat, daca mai era necesar, ca ironia (sortii) are si un (ne)banuit simt al simetriei.
Onomastikon-ul la/printre poeti e inevitabil si , adesea, e o ratiune in plus spre a le parcela universul poezesc; e cind explicit, cind exorcizare implicita (iaca, de exemplu,in “palid ca luna/când florile nu/se mai văd; şi doar una rămâne – iar una/aceea eşti tu,/ Runa.” (de potential-intertextualizanta Radu Stanciana pomenire). La hispanici te poate ingindura Soledad ori Mercedes, la Poe, Annabel Lee, tot asa cum la Keats, Ruth (ce-i, de-altminteri, versiunea germanica al lui Mercedes) . Dar, cu o asemenea Ruth in minte, sa nu te interpeleze limerick-ismul motociclist din “Ruth rode on my Harley,/ directly back of me./ I hit a bump at 95 (mph, n.m)/ And rode on Ruth-lessly…”?
In tehnica cinematica, la unii realizatori, sfirsitul unui cadru se face prin fade out (obscurizare treptata a imaginii, pina la disparitie); la filmele alb-negru, in special, dintr-un fade out, “ du fond des âges, (hmmm) de la noirceur, arrive nettement devant vous , un blanc désemparant, en trois lettres: “ (literele le-am scris , imprejurarile o impun, cu alb pe alb ; cum, uneori, claritatea e necesara, le reiau, negru pe alb : F I N
Nu aţi alterat absolut nimic.
Alterarea e un blestem babelic…
Traducerea e doar „alteritate”: o „altera pars” ce trebuie audiată!
Încă o dată, mulţumiri.
Tocmai am realizat cǎ am alterat nepermis sensul acelui „ deşi nu ştiu un altul mai înalt
decât albastrul cel înalt “ . Cît despre contracţia „albastru“ spre „alb“ … e pur şi simplu intraductibilă, şi cu atît mai superbă !
Bucuria e de partea noastră, simpli lectori, de a vă gusta săptămînal delicatele producţii literare ! ;-))
Vă scriu pe româneşte pentru a subţia, cât de cât, pâcla de mister ce ne învăluie într-însa, absorbindu-ne în acest alb bastard ( < "album" + sufixul latinesc "-astru"; cf. it. "biancastro" şi/sau fr. "blânchatre"), nu mai puţin, însă, "altier". Cu care, pâcla nu s-a risipit, - limpede rămânând un singur gând: anume să vă mulţumesc, "pe întuneric", pentru incomparabila surpriză!
Le Bleu est un Monsieur grand
Gris il est, parfois,
À vrai dire j’ignore pourquoi
Et ce que je ne sais pas
Un autre vous dira, peut-être, un autre plus grand
Que le grand Bleu
Ce grand, très grand Monsieur
Le plus grand,
Grand et froid !
Comme on l’affublait de sa prétendue froideur,
Le Bleu décida un jour de s’en aller, flâneur,
Il prit le chemin, au hasard
Sauf que le monde ne se réchauffa point après son départ
Et, malheureusement, la mer s’obscurcit
Même que le ciel devint, soudainement, tout gris
Et du bleu de la nuit ne resta,
Au-dessus des rues désertes, au-dessus des toits
Qu’une pâle lumière,
Une syllabe altière :
blanc.
Acum realizez legatura dintre La Belle Sorciere si Villonaud-ul lui Pound: La Belle Heaulmiere „En ce bordel ou nous tenons nostre estat”. Cine ar crede ca in spatele Heaulmiere-i sta helmet-ul anglo-saxon, deci armuriera era o coif-areasa. Simpatia maestrului Foartza fatza de Villon e arhi-cunoscuta incat cred ca scriind bijuteria copilaresc-rafinata a belei vrajitoare l-a avut in minte pe baladistul de pe la 1400. Interesant ca si Pound – banuiesc destul de diferit psihologic de maestrul Foartza – a fost atras de celebrul bandit-menestrel. Sau o fi Fratzia invizibila a marilor Poetzi?
Vă mulţumesc, la rându-mi, şi, dacă-mi îngăduiţi, vă sărut mâna…
Va multumesc pentru minunatele rafinamente pe care ni le oferiti. Poezii superbe, de citit si recitit.
Stimate domnule profesor, DanielStPaul este o veche cunoştinţă a mea/a noastră de pe pagina aceasta. N-am citit numele până la capăt, convins că-i vorba de domnia sa.
Vă rog să-mi treceţi cu vederea nebăgarea de seamă, ofensantă poate, şi să-mi permiteţi să vă mulţumesc, cordial, pentru elogiile pe care îmi voi da silinţa să le merit.
Cu gratitudine şi afecţiune, Ş. F.
…ci un alt Daniel, un biet Daniel, profesor de romana la Deva, care va pretuieste pentru toata creatia Dumneavoastra. Un biet profesor de romana care isi face timp la orele si cercurile literare sa le vorbeasca de Dumneavoastra si sa le citeasca poezii din lirica Dumneavoastra. Nu stiu cine este DanielStPaul, eu sunt un Daniel, biet profesor de romana, care iubeste literatura romana, pe Serban Foarta si pe tinerii care citesc poezia si proza romaneasca actuala.
Stimate domnule Daniel StPaul, nu am cuvinte („vorbe” adică, – nu „motive” sau, dacă vreţi, „temeiuri”) să vă mulţumesc…
Astfel încât o fac (în gând, fireşte) printr-o adâncă reverenţă.
Sunteti un mare poet, un desavarsit poet, un poet in care ludicul se imbina cu melancolicul. Daca albastrul s-ar transforma doar in alb, si tot am fi fericiti. Daca nu este doar un schimb de culori, ci de suferinte, de tragisme, de „vreme trece, vreme vine, tu ramai la toate rece” —- e prea putin, ataraxia nu-i a poporului roman, invatat cu dus’intorsu’ ca la Ploiesti.
Copiez ultima strofa — mi-a placut sublimul transformarii.
„Zicându-i-se tot mereu că-i rece
albastrului – acesta se hotărî să plece
unde-o vedea cu ochii, într-o zi…
Numai că lumea nu se încălzi,
ci, din păcate, marea se-nnegri
şi cerul se făcu deodată gri,
iar din albastrul nopţii nu rămase,
pe străzile pustii şi peste case,
decât o singură lumină slabă,
o singură silabă:
a l b „