SOFTUL ROMÂN. Un fapt divers atroce

  • Recomandă articolul
„Ceci est un fait-divers atroce“ (Les Mémoires de Bal-Mabille, apud Mateiu I. Caragiale, Remember)   Historiofil din primii ani de şcoală, mi se întîmplă, totuşi, să detest din toată inima istoria – care a fost şi e, mereu, o guvernantă subiectivă ce-i dorlotează, îndeobşte, pe ţîncii domnului stăpîn, în detrimentul celorlalţi: ai domesticităţii sau ai străzii (un prototip al cărora, faimos, e „mizerabilul“ Gavroche). Un paradox cu totul scandalos al „veacului francez“ prin excelenţă (vocaţia căruia fu „le plaisir de vivre“ – „dulceaţa traiului“, adică), răstimp pe care-l adora Mateiu & Comp., secol galant, frivol şi salonard (i.e. causeur),  înhorbotat şi libertin à fleur de peau (cam ca, mai tîrziu, la Belle Époque), a fost acela că, de-o politeţe excesivă, fără egal, nici, poate, precedent, nu avea să fie, la rigoare, cu mult mai puţin crud decît acelea ce l-au precedat. (De următoarele, două la număr, şi, mai cu seamă, de cel încheiat în urmă cu treisprezece ani, ce-am mai putea spune,-n materie de cruzime?!) Iată un singur caz, acela al lui Robert-François Damiens, supus al Majestăţii Sale Ludovic al XV-lea al Franţei. În dimineaţa zilei mult prea reci de 5 ianuarie 1757, la Versailles, cînd regele dă să urce […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.

Comentarii utilizatori

Comentariile sunt închise.