Spectacolul turmentărilor

Urmăresc frecvent presa din ţară şi sînt la curent cu atmosfera electorală, dar m-aş feri să devin excesiv de didactic, ca observator de departe. Acum cîţiva ani, m-am referit, chiar în aceste pagini,  la cei „Trei Crai de la Răsărit“, şefii de atunci ai celor trei partide importante, în dorinta de a vedea, în sfîrşit,  o drastică schimbare a distribuţiei de roluri în carnavalul politic din ţară. În competiţia actuală, premierul – rămas crai la butoanele de comandă – se află în competiţie cu un grup relativ numeros de aspiranţi la retorica şi reşedinţa prezidenţiale. Disputa, cu inevitabilele accente mondene şi mahalageşti de rivalitate telegenică, încă nu a sugerat, din păcate, nici o viziune de guvernare care să se impună drept substanţială, promiţătoare şi credibilă. Aici găsim şi o esenţială deosebire faţă de spectacolul burlesc al alegerilor din alte părţi, în primul rînd din America, pe care le-am vizionat deja de mai multe ori, cu firească şi amuzată condescendenţă, cînd nu şi cu acră mizantropie. Dar se promovau, totuşi, chiar dacă excesiv de zgomotos şi primitiv, idei, proiecte, dorinţe, aspiraţii, solidarizări de profunzime, fie şi sub forma de surogate vandabile. Scena noastră politică nu se dezminte, însă, nici la festivele […]