Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
„Sper să existe un efect de durată în urma acestei promovări a literaturii române“
Interviu cu Jean MATTERN, editor la Gallimard
- 28-03-2013
- Nr. 667
-
Adina DINIŢOIU
- Actualitate
- 1 Comentarii
Cum vi se pare Salon du Livre de anul acesta, în raport cu ediţiile anterioare? Pînă acum publicul la Salon du Livre a fost destul de numeros, am impresia ca ambianţa e foarte plăcută, ziua de sîmbătă este una în mod tradiţional foarte frecventată, este ziua în care sînt prezenţi la tîrg marii autori francezi, dar şi vedetele comerciale – pentru a da autografe. E adevărat că Salon du Livre de anul acesta vine după un an de criză pentru piaţa de carte din Franţa: 2012 nu a fost un an foarte bun pentru editorii francezi. E, de asemenea, adevărat că Salon du Livre 2013 va fi şi un barometru pentru a măsura sănătatea pieţei de carte franceze. Bilanţul va fi făcut la sfîrşitul Salonului, dar pînă acum impresia generală este una bună. Salon du Livre este o întîlnire în acelaşi timp simbolică şi tradiţională a publicului cu editorii francezi. Toţi editorii fac efortul de a-şi pune în valoare aici producţia de carte. Pentru moralul editorilor, cred că e important ca lucrurile să se petreacă bine la Salon du Livre; mai tîrziu se va vedea dacă 2013 va fi un an mai bun pentru carte faţă de 2012 (pînă acum […]
Ezit între Les Precieuses ridicules şi Le Malade Imaginaire. Care titlu s-ar potrivi cochetelor noastre starlete, care s-au eclipsat de la Salon du Livre în speranţa de a fi proclamate, en fin, staruri?
Ehei, cum te mai poate năuci libertatea! Ar fi sperat Cărtărescu – atunci cînd îşi scria Levantul în bucătăria din Berceni – a fi publicat în Franţa, a participa la Salon du Livre? Iar azi ajunse orbitor de îngîmfat, le dă cu flit editurilor şi librarilor francezi.
Dar ce-o fi făcut de-şi poate permite asta? Şi ce-ar putea face dacă ar fi nobelizat? Poate că i-ar înjura ca-n Colentina pe agasanţii ăştia de francezi.
Măcar în ce-l priveşte, tare mi-e că-i victimă a tiraniei solidarităţii de grup, că va lăcrima de cîte ori va auzi „Non, rien de rien/ Non, je ne regrette rien/ Ni le bien, ni le mal/ Tout ca m’est bien egal….”