Stephen King şi asasinarea lui Kennedy (I)
- 04-05-2012
- Nr. 622
-
Radu JÖRGENSEN
- Internaţional
- 2 Comentarii
„The changes are never for the better. No matter how good your intensions are.“ Stephen King – 11/22/63 „If I ever want to write something worthwhile, I have to get rid of my illusions and that I’d be happier in the past is probably one of them.“ Woody Allen – Midnight in Paris Pînă în decembrie trecut, nu citisem nici un roman semnat Stephen King. Ba chiar, în afara unui volum relativ onest de memorii de scriitor, On Writing, nu citisem nici un alt text al lui, nici măcar vreo proză scurtă. Văzusem, ce-i drept, integral sau nu, cîteva filme cu scenarii construite pe texte ale omului, unele mai reuşite, altele, de neprivit. Uneia dintre foarte puţinele tentaţii de a porni la lectura unui roman fluviu al lui îi rezistasem acum vreo doi ani, după ce cineva îmi semnalase într-o ladă cu cărţi mult ieftinite un superb exemplar din Lisey’s Story. Potenţial există, revenim Plătisem totuşi cei doi-trei dolari pretinşi de librari şi, cu volumul la subraţ, plecasem atunci spre casă, trecînd printr-o parcare unde tot felul de bolizi ai şoselelor americane din anii ’60, revopsiţi, lustruiţi şi nichelaţi, fuseseră expuşi în plin soare spre invidia noastră, a […]
Eu sint la pagina 150 si in carte nu e nici un narator Jack. Este Jake. Asa e, ca la RJ „domnul Radu” in articol.
Jack e peste tot prezent in U.S. azi, nu in King. Tu ai citit articolu? Asta zice.
Atmosfera in 11/22 e mentionata, Mihai, in 1958 e bere gustoasa si benzina e ieftina. Si mai pe la inceput, vezi cu masinile din 1958 si Kerouak care a scris On the Road si drumul prin „tunelul timpului. Tu si autorul sunteti fani King, dar tu vrei sa ne convingi ca esti unul impatimit, cu legitimatie.
Articolul acesta nu spune mare lucru despre carte. Spune mai multe despre autorul articolului care se pare sufera de ceva narcisism, excesiv intr-o asa compunere.
Jack la care se face referire, in cartea lui King nu e peste tot. Jack naratorul este, Kennedy e cam absent. Apare extrem de putin si nici macar nu se regaseste in constiinta nici a naratorului, nici a cititorului asa cum poate ar pretinde un subtitlu din compunerea despre care discutam. Si, ca tot veni vorba, Kennedy es peste tot ca sa nu-l vada lumea.
Domnul Radu nu suflă aproape nicio vorba despre atmosfera cartii lui King, specifica tuturor scrierilor sale. King nu scrie extraordinar si nici prea profund, dar te absoarbe intr-o atmosfera si te tine acolo pana la final, chiar daca uneori esti constient de artificialul ei. Caramizile lui sunt oricum pe alocuri diluate, proza scurta ar merita mai multa atentie.