Străinul din oglindă (II)

„Fiecare psihanalist important găsește un principiu care să reguleze inconștientul, dar o face pornind cu un apriori care-i e propriu. Freud explică (a­proa­pe) totul prin sex. Dacă se mărginea să spună: Sexul e un lucru esențial pentru om – nimeni nu l-ar fi contrazis, și cam asta e tot ce pot reține eu din freudism. Dar, chiar dacă nu l-au spus la fel de vehement ca el (și e foarte bine c-a făcut-o), lucrul acesta îl știau foarte bine și renascentiștii, și romanii, și grecii, și egiptenii, ba chiar și sumerienii – mai departe în timp nu putem merge decît făcînd speculații pe marginea statuetelor din neolitic.“   Aici Vlad Zografi simplifică, ba chiar trișează, aș spune, pentru că știe foarte bine că sexul a fost unic pilon al teoriei freudiene doar în prima parte a dezvoltării ei, urmînd ca, spre final, să intre în ansamblul Eros-Thanatos, care complică „un pic“ lucrurile. Ba chiar, aș zice, din nou, apropie imaginea psihicului uman de acel nedefinit de care vorbește autorul nostru. Simplificările aplicate psihanalizei sînt comune tuturor autorilor care o detestă, iar aici exemplul cel mai la îndemînă mi se pare Nabokov, care nu a ratat nici o prefață fără să […]