Strania istoriografie a comunismului românesc?

Prodigioasa activitate științifică a profesorului Lucian Boia s-a îmbogățit recent cu un volum despre istoria comunismului românesc. Un volum interesant, care demontează tardiv unele „mituri“ ale perioadei, așa cum le numește domnia sa, dar care ajunge, în schimb, să recicleze alte mituri, alte inconsistențe istoriografice și ideologice și chiar să producă unele noi, cum ar fi, de exemplu, mitul excepționalismului comunismului românesc sau, mai pe larg, mitul excep­ționalismului românesc în sine. Lucian Boia discută deseori despre o Românie „altfel“, „neserioasă“ sau „blestemată“ de istorie (De ce este România altfel?, Editura Humanitas, București, 2012), respectiv, despre un comunism românesc „straniu“, continuat ulterior de un postcomunism pe măsură. Desigur, autorul conștientizează valențele neștiințifice, oarecum mistic-defetiste, care ar putea fi imputate demersului său: „Firește, toate țările și toate popoarele sînt altfel, cu alte cuvinte, fiecare dintre ele prezintă, pe lîngă ceea ce se înscrie în fondul comun al umanității, și o serie întreagă de trăsături specifice, de natură să le individualizeze. Părerea pe care am susținut-o – și nu mi-am modificat-o între timp – este aceea ca România înfățișează, în multe privințe, trăsături deosebitoare încă și mai accentuate, în raport cu Europa în ansamblu sau chiar cu națiunile aflate în imediata ei vecinătate“. […]