Strategii de lectura

Anul acesta, Premiul Criticii a fost acordat pentru „stralucita exegeza a universului ionescian“. Ce inseamna „exegeza“? „Interpretare, comentare, explicare istorica si filologica a unui text literar, religios, juridic“, spune DEX-ul. Altfel spus, luind apoi aminte la reprosurile care i s-au adus lui Radu Afrim si dramatizarii lui dupa De ce fierbe copilul in mamaliga (in esenta, ca nu respecta „universul“ romanesc al Aglajei Veteranyi, un fel de crima de lez-autor), sintem in plina conceptie a spectacolului ca „exegeza“ scenica a unui text literar si a regiei ca strategie de lectura (despre care vorbea Miruna Runcan prin 1996). Ancorarea critica in aceasta definitie limitata a regiei explica, in mare masura, blocajul comentatorilor de teatru in fata unor spectacole care nu se supun ei – montarile lui Andryi Zholdak sau Pilafuri si parfum de magar, spectacolul lui Purcarete. Nu e, totusi, cazul lui Afrim, ale carui anterioare abordari scenice personale – Alge sau Trei surori – au fost bine primite si intens explicitate (acelasi Afrim, trebuie amintit, a mai avut parte de reactii de protest – fata de dramatizarea romanului lui Raymond Jean, La Lectrice), fiindca el este, fundamental, un cititor de exceptie, iar aplicarea la spectacolele lui a modelului regiei-strategie de […]