Sub semnul ambiguităţii

„Milan Kundera spunea undeva că romanele trebuie să fie uşor de citit, dar dificil de înţeles – şi sînt întru totul de acord“, afirma Javier Cercas în 2012, la puţin timp după apariţia cărţii sale intitulate Legile frontierei (Las leyes de la frontera). Iar scriitorul spaniol continua: „M-a interesat întotdeauna ambiguitatea, ea se regăseşte în toate creaţiile mele. Şi mi-ar plăcea să pot scrie într-o zi un eseu care să se numească Punctul orb, întemeiat pe premisa că romanul este o specie literară unde lucrurile se spun fără a fi rostite vreodată pînă la capăt; toate romanele au acel «punct orb» de la care pornesc şi pe care îl subliniază, într-un fel sau altul. Asta înseamnă că la începutul textului trebuie să fie formulată, implicit, o întrebare, iar la sfîrşit nu trebuie să existe un alt răspuns în afara celui pe care îl oferă însăşi cartea care a fost scrisă. Căci raţiunea de a fi a ficţiunii e ambiguă, la fel ca şi forma sa, tocmai de aceea ea fiind atît de diferită de jurnalism sau de discursul juridic“. Adolescenţi şi frontiere Toate acestea reprezintă elemente extrem de importante pentru descifrarea sensurilor romanului Legile frontierei, mai cu seamă deoarece, la […]