Sumare glosse

Venit pe lume în 1900, Robert Desnos e-n vîrstă de 11 ani, cînd apare primul tom din Fantômas, roman ai cărui autori, Marcel Allain & Pierre Souvestre, sînt, astăzi, absolut uitaţi. Nu ştiu nici dacă, ei în viaţă, erau ceva mai cunoscuţi, deoarece, pentru teanager-i, literatura captivantă e o „creaţie anonimă“. (Eu însumi, mare fan al unor cărţi ca Ocolul pămîntului în aeroplan şi, respectiv, în submarin, care ţin încă minte, după 12 şi ceva de luştri, numele fiecărui personaj al lor: Tavernier, Beaucaire, Laval, Millo şi Paturel, entomologul care urmăreşte, în Africa (?), nu ştiu ce bombyx mori, ignoram, citindu-le, persoana ce le dăduse viaţă, – care, ştiu azi, e Arnould Galopin.) Nu sînt sigur dacă puberul Robert (şcolar, aşa-zicînd, à contre cœur, un, pur şi simplu, cancre, – pe care, însă,-l pasiona lectura: romanele de aventuri, LesMisérables inclusiv, cu bande şi asasinate, ca şi fascicolele cu Benzi Desenate) ar fi ştiut să spună de cine e romanul Fantômas, pe care-l iubea în chip deosebit, avînd apoi, la 13 ani, şansa magnifică de  a-l vedea transpus pe pînză (în regia altui „anonim“, anume Louis Feuillade). Anonimatul autorului, să zicem, propriu, în genere, paraliteraturii, diminuează autoritatea (şi, la limită, autoritarismul) […]