Supravieţuiri postrevoluţionare în high definition

La o vîrstă neverosimilă (85 de ani împliniţi pe 29 octombrie), Radu Cosaşu publică o carte, în multe privinţe, unică în literatura română postdecembristă, îndelung aşteptată şi de mult anunţată. Chiar dacă, în ultimul deceniu, şi-a reasamblat şi reeditat, în altă regie artistică şi dintr-o altă perspectivă istorico-existenţială, Supravieţuirile, dar şi alte volume, publicul aştepta ceva inedit. Îl are, chiar dacă o parte a prezentului volum e cunoscută din paginile Dilemei vechi, unde autorul a ţinut un foileton intrat în istoria literaturii postdecembriste. Compoziţional, Viaţa ficţiunii după o revoluţie (un titlu cît un şlagăr!) nu reprezintă o continuare, ci un derivat aparte al Supravieţuirilor. Cu un background istoric complex şi un IQ artistic foarte ridicat, subtilissimă şi fermecătoare în toate cele, proza cosaşiană îşi selectează subtil comentatorii (neapărat avizaţi) şi cititorii (natural exigenţi). Prin nu ştiu ce secret personal, autorul îşi păstrează intacte prospeţimea intelectuală şi acuitatea infinitezimală a scrisului. De data asta, avem de-a face cu ceva mai mult. Spre deosebire de Supravieţuiri şi de alte volume conexe, unde nuvela şi prozopoemul erau ingrediente de bază (pe lîngă „autodenunţuri“ şi „precizări“), convenţia-cadru aleasă aici e un epistolar imaginar cu adresanţi şi destinatari multipli. Inovînd în interiorul propriei formule, Cosaşu […]