Supremul preşedinte patriarh: despre sfîrşitul lumii şi începutul textului
- 10-05-2014
- Nr. 721
-
Rodica GRIGORE
- RECITIRI
- 0 Comentarii
Scriitorul columbian, laureatul premiului Nobel pentru literatură din 1982, a murit la vîrsta de 87 de ani. Cel mai popular roman al său este Un veac de singurătate (1967), vîndut în peste 30 de milioane de exemplare şi tradus în peste 25 de limbi străine, dar foarte cunoscute sînt şi Toamna patriarhului (1975), Cronica unei morţi anunţate (1981), Dragostea în vremea holerei (1985), Generalul în labirintul său (1989) şi Povestea tîrfelor mele triste (2004). Gabriel Garcia Marquez primea Premiul Nobel la împlinirea vîrstei 55 de ani, iar capodopera Un veac de singuratate a publicat-o la 40 de ani. Toamna patriarhului este un roman despre putere, dictatură şi semnificaţiile textului în raport cu lumea guvernată de politic. Numărul de romane dedicate de scriitorii latino-americani temei dictaturii este foarte mare, crescînd mai ales după publicarea, în 1946, a cărţii lui Miguel Ángel Asturias, Domnul Preşedinte. Şi chiar dacă astăzi unele dintre ele sînt, poate, dificil de citit din cauza abundenţei detaliilor istorice sau a aluziilor la evenimente politice greu de înţeles pentru lectorul contemporan, aceste creaţii au impus nu doar un subiect, ci şi un personaj de care literatura europeană se apropiase mai degrabă sporadic. Însă, printre numeroasele titluri – cercetători ai […]