T-Shirt. Autorul colectiv. Scurt manual al confuziilor politice

E o poveste pe care o repet uneori. Pentru că e o clipă de viață. În 1980 am devenit coproprietarul unui apartament minuscul în zona Pieței Coșbuc, printr-o schemă perversă a pieței imobiliare comuniste care stabilise că: 1. Nu se puteau face tranzacții imobiliare în zona supusă demolării pentru dezvoltarea proiectului Casa Poporului; 2. Nu se admitea o dublă proprietate imobiliară pe teritoriul Capitalei. Cineva care avea un apartament achiziționat „în centru“ trebuia să se degajeze urgent de o căzătură în zona compromisă a Bucureștiului. Această conjunctură legală ne-a permis, recentei familii care eram atunci, achiziționarea fără habar despre consecințe a unei proprietăți ce urma să intre în demolare, pe baza unor informații conform cărora proiectul Casa Poporului și zonele anexe nu aveau o agendă sigură și afacerea riscată putea deveni o investiție pe termen scurt. Într-un fel a fost așa, casa cu pricina e în picioare și acum. Într-alt fel, a fost o afacere care ne-a costat ani buni ai tinereții. La scurt timp după mutare, am început să simțim uzura șantierului. Basculante nervoase treceau, zi și noapte, pe strada îngustă, purtînd molozul demolărilor din zona Uranus-Dealul Spirii către o destinație necunoscută. Trepidația traficului zgîlțîia necontenit clădirea cu structură […]