T-SHIRT. Liniştea şi sunetul

Teatrele (Theatres), imagini simetric-plonjante ale unor interioare de cinematografe din Statele Unite, reprezintă cea mai notorie serie de fotografii realizată de Hiroshi Sugimoto. Folosind o cameră cu burduf de 4 x 5 inch, un model vechi ce permite timpi de expunere nelimitaţi, Sugimoto execută un cadru de durata filmului proiectat pe ecran, singura sursă de lumină fiind proiecţia însăşi. Rezultatul este o imagine halucinantă, o fantomă încremenită a realului arhitectonic, golită de sensurile reprezentaţionale ale spectacolului cinematografic şi de prezenţa umed-mişcătoare a publicului animat de emoţiile vehiculate pe ecran. Ecranul însuşi devine centrul luminos al compoziţiei, iradiind o lumină funebră, a absenţei. Sugimoto consideră aceste fotografii drept expresia pură a trecerii timpului, ceea ce le recomadă implicit ca manifestări paradigmatice ale mediului însuşi. Teoria euro-centrică a fotografiei (de la a cărei autoritate Sugimoto însuşi pare să abdice) se bazează pe ideea captării timpului în secvenţialitatea sa, pe mumificarea realului, pe aplatizarea sa într-o suită de suprafeţe fantomatice menite unei reconstituiri ulterioare, de tip medico-legal. Teatrele lui Hiroshi Sugimoto deschid, însă, o linie de meditaţie asupra relaţiei dintre linişte şi sunet în imaginea fotografică, relaţie care îl preocupă, de altfel, pe artist în ansamblul operei sale. Pentru reconstrucţia altarului shinto Gooh […]