Tadeusz Dabrowski

Fragmente dintr-un discurs de iubire     Am prins-o răsfoind o revistă pornografică. Arătînd cu degetul spre fotografia unui bărbat gol, am întrebat: Ce-i asta?   Ceci n’est pas une pipe – mi-a răspuns, prinzîndu-mă în paranteza picioarelor sale. Iar azi m-am întors mai devreme de la serviciu şi pe coridor   am dat peste un bărbat gol, am întrebat: Ce-i asta? – arătînd spre el, dar mai degrabă spre bărbăţia lui cu o urmă proaspătă de ruj. Este   o pipă – am auzit răspunsul femeii, cu care mă culc în continuare, pentru că nu reuşesc să dovedesc trădarea-i. (din volumul Te Deum, 2005, 2008) – Vineri: cutreier oraşul, a cărui armonie nu reuşeşte să o strice nici măcar vecinătatea bisericilor şi a bordelurilor, a cimitirelor şi solariilor, acum o clipă a trecut pe-aici cu pas sigur furtuna, crengile copacilor bătrîni s-au legănat fără voie precum adolescentele în filmele porno, merg prin oraş, întîlnesc poeţi, muzicieni, pictori, copii ai revoluţiei din ’68, stau în cafenele ca nucile în interiorul unui tort mare, uneori visează doar ca cineva să le cedeze locul în tramvai, dar nu au curajul să ceară asta, merg şi ascult Requiem-ul de Mozart, punîndu-mi întrebarea cine […]