Tamara CARAUS, tzara mea
- 17-04-2001
- Nr. 60
-
Stefania CIUREA
- RECENZII
- 0 Comentarii
Tamara CARAUS tzara mea Editura ARC, Chisinau, 2000, 180 p., f.p. tzara mea, culegerea de eseuri a Tamarei Caraus, vine sa inlature orice prejudecati ale cititorului cu privire la discursul basarabean. Nascuta la Chisinau, avind studii de filologie, filozofie si comunicare sociala, in prezent doctorand a Universitatii din Bucuresti, autoarea isi asuma si isi depaseste „riscul“ (?) apartenentei la o generatie (cea a studentilor basarabeni din Romania) stigmatizata, indecisa, eterogena. In regnul generatiei, Bildungsromanul ratat, Teorii si razvratiri, Mostenitii. Trecut si traditie, De ce sintem cu totii postmoderni?, Sfisierea sint principalele titluri ale sectiunilor acestei scriituri care „nu e un «jurnal de generatie», in ciuda izului sociologizant“, ci ofera modelul paideic al unei mintuiri individuale, caci „generatiei ca si istoriei nu poti sa-i scapi, dar, desigur, poti incerca sa o ignori si sa o declari secunda individului“. Pariul Tamarei Caraus este indraznet: „Am hotarit sa definesc generatia mea prin paidea sa“. Discursul nu se poate sustrage unei realitati ce conditioneaza structural generatia in discutie: sfisierea acestei generatii intre „homeland“ si „Muterland“, pozitia ei apoteotica sau de esec „in regnul contemporanilor, predecesorilor si succesorilor“, situarea ei intr-o „postmodernitate siciitoare, iritanta“, modul de raportare la trecut si la traditie. Increzatoare in „emanciparea […]