Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
TAMper2
Gianina Cărbunariu vs Viktor Bodó
- 09-10-2008
- Nr. 444
-
Observator Cultural
- SUPLIMENT
- 2 Comentarii
A doua ediţie a Întîlnirii Teatrale TAMper2 a fost organizată de Teatrul „Andrei Mureşanu“ din Sfîntu Gheorghe între 16 şi 20 septembrie. După Radu Afrim şi Árpád Schilling, în 2007, anul acesta, invitaţi au fost Gianina Cărbunariu şi Viktor Bodó, doi „autori de teatru“ (regizori care-şi montează, adeseori, propriile texte) apreciaţi, adeseori, mult mai mult în străinătate decît în propria patrie, cu un „pedigree“ profesional deja impresionant, deşi amîndoi abia au trecut de 30 de ani (amănunt cumva picant, un spectacol al lui Bodó de la secţia maghiară a Naţionalului din Tîrgu Mureş a fost protagonistul unui mare scandal la anunţarea nominalizărilor la Premiile Uniter de acum cîţiva ani…), cu spectacole făcute şi texte montate pe scene importante ale Europei. În 2008, formula TAMper2 s-a extins – nu doar cei doi regizori s-au confruntat, ci şi cele două teatre care-şi împart sălile la Sfîntu Gheorghe („Andrei Mureşanu“ şi „Tamási Áron“), unul prezentînd De mînă de Sofia Freden, în regia lui Radu Afrim, celălalt, Ivona, principesa Burgundiei de Gombrowicz, în regia lui László Bocsárdi, un alt proiect fiind dedicat unei Burse TAMper, un „concurs“ pentru proaspeţi absolvenţi de regie, „premiat“ cu şansa unei montări la Sfîntu Gheorghe. S-a publicat şi o […]
In legatura cu observatia ta, ca sensurile kafkiene desprinse de Bodo Viktor nu sint atit rodul unei explorari dramaturgice, cit rezultatul procesului de repetitii cu formidabilii actorii de la Katona Jozsef, eu cred ca amindoua sint responsabile de reusita artistului ungur. Adica si perfecta intuitie a substantei dramatice din textul kafkian, dar si norocul lui bodo viktor de a lucra/de a se intilni cu niste actori care RATACEAU PE ACELASI DRUM. Dealtfel, Bodo Viktor, Radu Afrim, Arpad Schilling si Gianina Carbunariu fac parte din acelasi club – clubul regizorilor pentru care actorii trebuie descifrati/interogati la concurenta cu textul dramatic si cu sentimentul ca, in orice moment, dramaturgul poate fi trimis la plimbare …
Hai sa/ti spun si eu un amanunt, mai picant decit cel identificat de tine. Stii cine sint vinovati de intilnirea lui Bodo Viktor cu Gianina Carbunariu, in spatiul de confruntare artistica deschis de tamper2 2008? Chiar protagonistii confruntarii din prima editie a tamper2, adica Radu Afrim ne/a dat ideea de a o aduce pe Gianina Carbunariu in rolul de protagonist al tamper2, si Arpad Schilling l/a recomandat pe Bodo Viktor drept artistul ideal intru dezmortirea si animarea lumii teatrale romanesti. Eu zic ca merita retinut amanuntul asta, pt ca el depune marturie despre un gest rarisim printre artisti – GENEROZITATEA lui Afrim&Schilling, fara de care tamper2/ul, in ambele sale editii, nu ar fi existat. Felicitari pt supliment!, ai reusit sa deschizi in paginile observatorului cultural ceea ce editia 2008 a tamper2 a ratat : un spatiu de dialog virtual, in care bodo viktor&gianina carbunariu vor ramine, pentru mult timp si pentru cine vrea sa vad, face to face. Chiar esti un partener de nadejde al tamper2, sper ca organizatorii sa nu te piarda.
Draga Iulia, dupa cum stii, m/am numarat si eu printre spectatorii tamper2/ului. Ce nu stii este faptul ca, dupa intilnirea cu productia kafkiana a lui Bodo Viktor, ma laud pe toate drumurile ca am avut privilegiul de a juca rolul de jurat la un naucitor Proces al deriziunii, cum nu cred sa/i fi reusit teatrului de prea multe ori in lunga sa istorie. Cum dracu i/a reusit artistului ungur!!!??? ma tot intreb eu si nu cred ca sint singura care ma minunez de cit de viu si de adevarat rataceste kafka printre noi. M/am bucurat sa gasesc in textul tau o farima din ce caut eu si nu prea stiu ce caut. A, da, adevarul caut, adevarul despre lumea lui kafka si despre legatura ei cu timpul pe care il traim. Si adevarul asta, mama lui de adevar, dupa ce ca nu se lasa prins si ne face sa alergam ca bezmeticii dupa el, se opreste brusc taman in mintea diabolica a unui artist ungur si ne explodeaza in fatza sub forma unui imens hohot de ris, care tradus pe romaneste suna cum spui tu : „nimic nu duce la nimic si nimic nu se naste din nimic, universul nu are cauzalitate si logica si nici, pe cale de consecinta, caracter previzibil.” Si intr/o astfel de lume haotica, noi, adica Josef K. de ieri si de azi, de la NY, Budapesta, Bucuresti sau Sf. Gheorghe nu putem face decit figura de RATACITI – victime ideale pt masinaria de tocat in care, pina la urma, sfirsim cu totii. Irezistibila ciudatenie si frumusete a Procesului kafkian in varianta „mautocatamdisparut” este ca nu poti desparti masinaria de victime, ea, masinaria, este inventia noastra si dracia nu ar functiona daca fiecare dintre noi nu i/am furniza cite o rotitza si uleiul aferent. Din asta se naste absurdul la Kafka, din conditia de RATACITI a personajelor sale, si din asta s/a nascut si formidabila jucarie kafkiana imaginata de Bodo Viktor, din sentimentul ca Josef K. esti chiar tu, ratacitul de pe scaunul unei sali de teatru, unde nimic nu te poate salva din calea acestui timp al deriziunii care ne toaca pe toti intr/o veselie.