TANDEM. Coincidentia Oppositorum

  Coincidentia Oppositorum       I   Puterea-nseamnă, mă-nţelegi, ca tu şi-alţi cîţiva viceregi să vieţuiţi ca-n ţara-n care găini sau gîşte încă ne- puse în oală sau frigare, te-mbie-n cor: „Mănîncă-ne!“.   De-aceea trebuie să ai, oricînd, oriunde-n acest Rai, asupră-ţi, bine ascuţit, pe lîngă casnicul trident ce-i furculiţa, un cuţit, care, cînd rîcîie vreo tavă, clinchetu-i face-se strident. În rest, să nu-ţi uiţi singura unealtă boantă: lingura concavă…   Căci n-ai, altminteri, să mănînci nici caviar – din cupe-adînci, nici icre zise de Manciuria, cît să-ţi mai potolească furia de-omidă lacomă, cu nouă pseudopode dedesubt – (al zecelea, pesemne, rupt, ca piciorongul unui crab, în goana după alt dărab, altă pastramă sau chebab, alt os de ronţăit sau supt), şi cu un ditamai prohab căscîndu-se-ntre cele două butoniere, ca un jgheab în care (sau din care) plouă. II Cum n-ar dormi pe-aceeaşi pernă, fără să-i strice dispoziţia Puterii-acesta şi-Opoziţia, ce-are tacîmurile-n bernă: cu vîrfu-n jos, adică-n semn de armistiţiu brav şi demn?   Cum, vasăzicătelea, n-ar dormi şi domnul cu şosete cu pinteni lungi, de găinar, de nu l-ar absorbi, cu sete, afacerile cu corsete, în franţuzeşte: la gainerie, plus alte mici găinării?   Or, doar un […]