Suntem fiinţe ieşite dintr-o Mitteleuropa ca din filmele lui Chaplin sau Fritz Lang, iar noua „cultură“ ne-a convins că suntem furnici lucrătoare ce se uită pe gaura cheii la strălucitoarea şi noua împărăţie a neştiinţei…
Tudor Banuş
Nu doar lacheii se uită pe gaura cheii
nu doar lacheii-s lacheii găurii cheii.
Lacheii găurii cheii trebuie doar
s-o cureţe zilnic (e vorba de gaura cheii)
de praful depus peste noapte în gaura cheii
uşii camerei albe,-ndeobşte, de baie sau a aceleia zise budoar
la fel cum e şters în virtutea unei mari prevederi
ochiul vizorului uşilor apartamentelor unui imòbil
şi care decenii de-a rândul va fi ţinut locul (după unii, ignobil)
al camerei de luat vederi.
Numai că ceea ce trebuie să-şi menţină cu grijă maximă gaura
cheii e nu limpezimea imaginii întrevăzute printr-însa, ci aura neagră care emană din spaima perversului ins
că fi-va surprins
chiorându-se (cum nu-doar-lacheii)
la nudul şi nurii angelicei Laura
sau la sânii ebenici, edenici şi goi
ai sclavei Isaura
prin gaura cheii
(ca Doamne-Doamne sau zeii –
la noi).
Epigraful lui Tudor Banuş, mult prescurtat în ocurenţă, e, integral transcris (şi cu propriile-i caracteristici), următorul:
„Prin gaura cheii” e o încercare voaioristicà de a marca într-un crescendo pe verticalà, înlocuirea unei ideologii ce avea în centrul ei economia, cu o anume „culturà” produsà de o nouà specie de comisari angajati într-o misiune de redefinire a valorilor, simplificate la maximum : bun si ràu !
Cea supremà find faima, adesea obtinutà prin jocul vînzàrii-cumpàràrii… sufletelor !
Orice se vinde si marile dureri ale singuràtàtii, ale esecului, si angoasele de tot felul se vindecà si ele tot printr-o bunà campanie publicitarà…
Pînà si ignorantza sprijinità pe destui bani devine întelepciune…
Sîntem fiintze iesite dintr-o Mitteleuropa, ca din fimele lui Chaplin sau Fritz Lang, si noua „culturà” ne-a convins cà sîntem furnici lucràtoare ce se uità pe gaura cheii la sràlucitoarea si noua împàràtie a nestiintzei…
După AM ZIS, s-a zis cu noi.
Ne rămâne „mimica căscatului”…
O K(ei) !
Cheilor le-au crescut părul
chelilor gaura cheii
în care ochiul ideii
s-a prins ca broasca-n
pliscul cocostîrcului, pleaşcă
fleaşcă, aidoma obsesiei cum
cătînd unde nu-ţi fierbe oala
ar fi cică gică de găsit la centru
tot felul de obsesii şi frustrate fantasme
concrete
dincolo de golul minţii fără de cheie
în care tocmai
fiinţa fără de fiinţare
nu poate fi altceva nimic
decît nici măcar mimica
căscatului sau a holbitului
în gaura neagră a bazaconiei
care nu-i alta decît
eludata ciumă neagră de roşie
cu care moliile metale pseudo-europene
trag găunoase confuzii
ca să încuie şi mai abitir
mintea ochiadelor de pe urmă
producînd confuzii ca-n filmele
cum trec cocorii cu găurile broştelor
în cioc, toc-toc,
de nu mai e deloc nevoie
să mai baţi în uşă căci nu mai eggzistă
de cînd atunci
cînd au dat Ei în hoade demult buzna,
cioc-cioc, pac-poc,
distrugînd absolut totul
cu atîta noroc !
P.S. demult furnica nu mai e furnică
iar greierele nici măcar atît
tot de-atunci,
convingerea nu mai există în absolut nici-un ghid
ci doar o permanentă totală laminarea (nu neştiinţă!) fiinţînd.
MORALA : Cînd gaura cheii e(-n) Vid, evită să mai vezi filmul pîn’ la sfîrşit
sau,
acelaşi film la nesfîrşit.
Dlui DG Ontelus
Vă mulţumesc şi vă promit răspunsurile cuvenite. Pe curând…
Celebritatea
Cu faima dobîndită nu-i de glumă,
Ești urmărit aiurea peste tot,
Orice-ntîmplare-aduce a complot,
Pari oaia hăituită dintr-o turmă.
Să nu te joci cu notorietatea,
Toți anonimii te invidiază,
De-apare demonul de la amiază,
Tu îl confunzi și-ți zici că-i moartea.
tratat de insolație
un imn de-aș închina lui Eros
mă tem de viciul scoptofil
damnat în interior exil
văd eficiența lui Thanatos