TANDEM. Goose-Step
- 27-03-2015
- Nr. 765
-
Tudor BANUŞ
- Rubrici
- 9 Comentarii
Goose-Step Prinţul cu Lebăda, din Montsalvat, n-a fost salvat de lebăda-i, – lebăda albă şi sacră decăzînd (întristarea e mare!) la starea de carne macră, – carne de gîscă… Gîsca, die Gans, calcă-n balans şi lipăie-n mîzgă pe lîngă Rhin, cînd plouă lung, toamna, şi crede-se Doamna lui Lohengrin… Lebăda poate fi eine Gans, dar una ganz andere! Toate gîştele, însă, îs, pentru ăi de le vîră-n tigăi sau în oale domoale, numai rînză şi-osînză, după ce,-n mîzgă lipăie, – pîn’ ce, în loc să le mînce, răcanii deprind de la dînsele, gînsele, pasul de gîscă.
Admirabilă, fabula cu Adolf, care rezumă strofele ce comentează desenul (tot atît de admirabil).
Unde vedeti voi, domni-doamnelor fo arta in aceasta tendinta? Doar daca pui punctul pe i su virgula sub t!
…..dar ce bine se potrivea pasul acela cu Preussens Gloria.
GANS, DU HAST DEN SCHWAN GESTOHLEN!
A fost odată un nebun, unul pe lângă care nebunia lui Ludovic al II-lea, regele Bavariei, e o glumă; wagneriolatru, ca şi junele monarh, emula cu cavalerul Lohengrin, – din lebăda căruia va fi făcut o gâscă, din care a rămas doar pasul!
Teorbele sonore şi cântecele toate
Au adormit în burgul târziei noastre nunţi;
Şi în stăruitorul declin, chiar tu renunţi
Să întârzii pe culmea posomorâtă. Poate
El doar să mai rămână… el, somptuosul crin
Al formei care urcă şi se desprinde, parcă,
De malul apei, unde tot gândul tău se-mbarcă
Îndurerat, nesigur şi silnic, Lohengrin…
Sfielnic gând, tu nu vezi cum luntrea frământată
Şi lebăda grăbită spre sfintele păduri
Vor să-mplineşti porunca? – Dar încă nu te-nduri
Să laşi ţinutul veşted al nunţii de-altădată!
[Fragment postat de Ş. F.]
Motivul Lebedei în arte (cea culinară, inclusiv): Merci de
m’y avoir introduit!
….Proust Swann, madeleine, pate de foie gras, Mateias gascarul, untura de gasca, Capitoliul salvat, Ceaikovski, Odette, Lohengrin. O fi vanatorul de fatza un Freischuetz? Sa strice orzul plumbilor pe gaste?
As recomanda un film recent despre Ludwig II in care cel care se vroia incarnarea lui Lohengrin e jucat magnific la tinerete de un ardelean – Sabin Tambrea (Tzymbrea la origine).
SCHEIN, LEIB UND GELAG !
Poate fi shocking, but not surprising, ca grotescul intra in aliantse matrimoniale dintre cele mai neasteptate; asadara, vizionind grafica imi sare in ochi un métallique casqué sur du vivant, glissando-ul nobilului spatiu parsifal-gralesc (si-al lui sein Ritter au cygne) catre un Freischütz care, judecind dupa cartusiera-i, fait flèche de toute oie… In fernem Land, in drum catre Disneyland, face halta, la o adica si in Infernal Land, Anserina (cea nobila si muta) are in momentul muzical final rezonanta suina: Schwan- Schwein (caine cu unt, faptele si cornul) iar triade clasice (ma rog , ale unui romantic) nu scapa nici ele, trec la pasul martial (de defilare, numit, cindva, in batatura) : Schwein, Weib und Gesang.