Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
TANDEM. Incognito
- 22-05-2015
- Nr. 773
-
Şerban FOARŢĂ
- Rubrici
- 3 Comentarii
Incognito Hexagonala mască facială e-a geamănului rigăi Ludovic al XIV-lea? Nu pot să zic dacă-i aşa, – versiunea oficială fiind că n-ar fi existat o Mască de Fier, nicicînd, – chit că lui de Saint-Mars i-a fost un fel de umbră, un compars, ace(a)sta, romanescă & fantască, la Pignerol, în insulele,-apoi, Saint-Honorat, Sainte-Marguerite şi, p-ormă, într-o, cam goală, pe cît de enormă, Bastilie-a deţinuţilor de soi înalt; şi-n care, parte de o supă, va fi avut şi Domnul de Voltaire ce,-n aeru-i stătut şi deleter, pecetea tainei a-ncercat s-o rupă (după ce zvonuri, cap la cap, şi şoapte, apologetul lui le Roi Soleil a pus, călcînd prudent ca pe polei) dar s-a ales cu, totuşi, numai noapte. E pentru ce tiparul unei feţe, chiar Craiu,-mpălăriat, împanaşat şi, de la brîu în jos, împlătoşat în zidurile unor fortăreţe prin care, alta decît igrasie, n-o să transpire, – ni-l arată,-n chip de, pasămite,-al doilea său chip, anume-acela care-i este sie ascunsul obrăzar, la masque de fer, şi că aceasta şi cu el sînt una tot astfel cum, cu două feţe, luna, doar una şi aceeaşi e în cer. (Voilà pourquoi le […]
… sumare, deocamdată, celor doi comentatori sagace ai acestui ultim „tandem” (barochizant) al nostru, Tudor şi
mai sus semnatul.
….”tandemul” – al lui Daniel StPaul, fireste. Eu as propune o interpretare politico-sociala. Nu, nu e masca lui Dumas, e chiar Regele iar masca o foloseste intr-una din aparitiile sale artistice. Iar ca sa-i tihneasca baletele lui Rameau e protejat de o fortareatza vaubaniana (vaubaniana si nu prea caci are prea colturoase turnurile deci sensibile la ghiulele). Deci fortareatza ii este si accesoriu vestimentar pentru spectacol – tutu – dar si platosa protectoare in fatza revolutiei care vine. Interesant ca fortaretele vaubaniene au fost scoase din istorie de Napoleon care a generalizat razboiul in miscare dupa ce nu a reusit sa cucereasca Akko in Palestina. Ironia istoriei este ca la Versailles nu mai exista nici o urma amteriala din dotarile domestice ale regelui Soare, pe cand la cateva sute de metri in Le Grand Trianon exista intacte mobilele lui Napoleon inclusiv celebrul sau „tron” portabil. Et pourtant – in Versailles al cincisprezecelea e intotdeauna primul in gandul vizitatorilor pe cand despre Napoleon nu cred ca sunt multi care stiu ca a vietzuit si el pe-acolo.
Ca si masca, tutu-ul serveste spre acoperire insa, daca masca are si azi geometria (suprafata} variabila, tutu-ul a trecut prin vremi cu o misie paradoxala: pe masura trecerii timpului a acoperit… descoperind tot mai mult. Si masca si si tutu-ul au forma, ba , masca, a fost si forma artistica (literar-muzical-coregrafica, vezi elisabethanii; à propos, nu-sch de ce am avut o vaga senzatie ca domnul Banus a facut, cu ocazia de mai sus, o vizita de curtoazie operei scenografice a lui Inigo Jones) si au ambele (due), ca atare, o propensiune de a-si lega viata de divertisment (Caragiale, Un Ballo in maschera etc.). Cu vreo 10-15 ani in urma, Gerard Corbiau a dat , cu Le roi danse, imaginea cea mai lamuritor/stralucitor cinematografica a desfasurarii mitului solar a Lui Catorzulea . Ceva m-a pus pe ganduri (prezentarea facuta de fratele regelui) : « Le Soleil qui me suit, c’est le jeuneLouis. / La troupe des astres s’enfuit / Dès que ce grand Roi s’avance ; / Les nobles clartés de la Nuit / Qui triomphaient en son absence / N’osent soutenir sa présence : / Tous ces volages feux s’en vont évanouis. / Le Soleil qui me suit, c’est le jeune Louis ! » Nu-i asa ca are ceva de Ioan Botezator inaintemergator ori de omagiu regelui cizmar? E vorba, in asta de rolul artei (retorice/spectacolului) in cladirea unei teologii ori mitologii (fie ea si multilateral dezvoltata). Si, fiindca veni vorba de cladire, le roi qui danse (un fel de roi s’amuse avant la lettre, de n-ar fi unul après la lettre, grâce à Corbiau) poate trece foarte usor, dupa cum ne arata imaginea de mai sus si cum, de-altfel, a si facut, de la jupa lejera de Apollon la tutu-ul Vauban cu urzeala de zidarie si batatura de piatra (mai ca-mi vine a zice ‘macra’).