Tandem. Pe fond celest: albastru holorim

„Ca şi mai vechiul Pe fond roşu, acest desen, intitulat Pe fond celest, gravitează în jurul aceleiaşi teme a unei armonii muzicale, bineînţeles, dar şi teatrale – cu cele două măşti de-a dreapta şi de-a stânga «blazonului» suprapus. Cu alte cuvinte, se referă la capacitatea de maximă creaţie a unor artişti ce au primit harul acesta, nu se ştie de ce şi de unde, dar care fac ca viaţa să merite a fi trăită. Mai ales dacă e conjugată cu celălalt motiv excelent de a fi pe lumea asta: dragostea! De unde şi prezenţa, în albastru, a preafrumoasei blonde… În ambele de­sene, femeia idealizată are câte o aripă. Într-un fel, toate femeile aparţin pământului, desigur, dar şi unei alte lumi, cea a tinereţii veşnice…“ Tudor Banuş     În pajişti, vagi ispite: doamne angelicate, în extaz. Angelii cate, în extaz! – În paji, işti vagi ispite, Doamne:   aripe, har penultim, cer cei fără,-n umăr, amplu foşnet; cei fără număr – amplu foşnet, arii, pe harpe,-n ultim cer,     ar vrea,-n auz îngeresc, imnic, şi har; peninsuli de azur şi harpe,-n insuli de azur, ar vrea-n auz, Îngere schimnic,   cei fără număr – freamăt alb de harpă,-n insule […]