Tandem. Pe fond roşu

 

„Pe fond roşu e un fel de invitaţie pentru a pătrunde, pe o deschisă poartă, către o feminitate armonioasă, atemporală, muzicală şi… arhitecturală! Trecătorul timorat de jos este contemporanul nostru, suntem noi, pragmatici, plictisiţi, siniştri…  Tocmai de aceea-i reticent să treacă pragul unei lumi care… dispare! Preferă să rămână cu Carrefour, Ikea & Bricorama…“

 

Tudor Banuş

 

Pe roşu, nu vezi frunzele de sângeri,

pe roşu, nu se vede dacă sângeri,

se vede bine, însă, dacă-s îngeri

cei care suflă-n flaute şi trâmbiţi,

şi dacă ele-s crini sau chiar îs trâmbiţi;

şi dacă îngerii se văd (cu strâmbii-ţi

ochi dilataţi de spaimă) strâmbi de-asemeni,

şi dacă semenii au încetat a semeni

s-aducă şi-ţi par reci ca nişte cremeni,

la fel de reci ca tine ce,-n auz,

nu ai murmùrul niciunui avuz,

ci doar vacarmul, până la abuz,

de heavy metal unanim (uzine

întregi nu-l scot!) ieşind din limuzine

decapotabile (cu Meluzine-n

voal şi clăpari), – încât o muzică

de vielă (nu de bielă grea), o muzică

spre lauda frumoasei blonde, nù zi că

nu te-nspăimântă şi că perii-s perie

pe capul tău, iar carnea ta se sperie

ca-ntre detunături de artilerie…

O muzică celestă, dar umană,

ce plouă din înalturi ca o mană,

ci tu nu ştii de unde ea emană

şi,-n culmea spaimei, ai sări din rama

tabloului, de-adreptu-n Bricorama,

să te şi s-o repare… END OF DRAMA