TEATRU. De la „Apus de soare“ la „Înşir-te mărgărite“
- 06-05-2015
- Nr. 771
-
Iulia POPOVICI
- Arte
- 1 Comentarii
Redeschiderea Sălii Mari a Teatrului Naţional Bucureşti – cu care se încheie şi lunga perioadă de reabilitare a întregii clădiri, dotată acum cu un număr record de scene – s-a făcut, în mod surprinzător, cu un spectacol creat special pentru ocazie de Dan Puric. De ce surprinzător? Fiindcă momentul e profund simbolic, fiindcă producţia inaugurală funcţionează ca o declaraţie de principii pentru viitoarea direcţie a TNB – de aici, şi alegerea textului, Înşir-te mărgărite de Victor Eftimiu, o piesă din „repertoriul clasic“ naţional –, iar „ghicitul în bobi“ nu prevede neapărat ceea ce ne-am fi aşteptat. Directorul instituţiei, Ion Caramitru, crede (a spus-o în diferite ocazii) într-un teatru al actorului (deşi el însuşi şi-a construit cariera într-un teatru al regizorului), iar Înşir-te… e o montare făcută de un actor care se poziţionează drept conducător de trupă, dirijor, prim-actor, nu regizor. TNB e chemată şi să continue o tradiţie teatrală românească, însă întrebarea pe care o provoacă alegerea spectacolului de deschidere e: care anume? Pe vremea aceea, prim-ministru era Adrian Năstase, iar vremurile erau, nu-i aşa?, triste. Pe lîngă Scrisori pierdute în alb-negru (literlamente; aşa era alcătuit decorul – chiar şi cîinele, un dalmaţian, era în alb şi negru…) şi montări […]
E usor de criticat cand nimic nu ai creat ! Orice este criticabil, chiar perfectiunea ca este prea perfecta. Dar, cu sigurantanta. se pot gasi lucruri frumoase, chiar remarcabile prin originalitate si talent in toate spectacolele care sunt criticate spre demolare de catre autoarea articolului. Si vreau sa amintesc ca singurul spectacol amintit pozitiv, este punerea in scena a acestui basm la teatrul Nottara, care era interzisa copiilor sub 12 sau 16 ani (asa mi s-a recomandat la casa), deci ce putea fi oare, probabil ca ceva mai mult decat faptul ca rochia Sorinei era despicata ?
Si eu am nostalgia spectacolului pe care l-am vazut cu incantare la 6 ani, dar cred ca este loc si de alte puneri in scena.
Si atunci cand cineva vrea sa critice, daca este de buna credinta, va comenta realizarile, va recunoaste. omagia si incuraja efortul creator, si dupa aceea are dreptul, poate chiar datoria sa critice. Altfel se poate concluziona ca totul ii pute.