Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
TEATRU. Gradul zero al actoriei
- 28-08-2008
- Nr. 438
-
Iulia POPOVICI
- Arte
- 4 Comentarii
Între 11 şi 23 august, regizorul Radu Penciulescu şi coregraful Florin Fieroiu au ţinut la Ipoteşti două ateliere, complementare, de „Inspiraţie şi Revitalizare a Competenţelor Actoriceşti“. Parteneri în organizarea workshopului au fost Centrul de Cercetare şi Creaţie Teatrală „Ion Sava“ (Teatrul Naţional Bucureşti) şi Memorialul Ipoteşti – Centrul Naţional de Studii „Mihai Eminescu“, iar participanţi, 20 de actori, de la teatre din Bucureşti, Cluj, Sibiu, Botoşani sau „independenţi“. Radu Penciulescu i-a fost profesor de regie lui Andrei Şerban (pe care l-a „smuls“ de la actorie, la fel cum pe George Banu l-a convins să se mute de la aceeaşi secţie – actorie – la teatrologie). Într-un fel, mă aşteptam (probabil, şi actorii care lucraseră înainte cu Şerban) ca stilul lor de lucru să semene – iar multe dintre exerciţiile lui Penciulescu le întîlnisem înainte la repetiţiile de la Purificare. Pentru unii dintre cursanţi – Ioana Calotă, Mihai Calotă, Alex Nedelcu, Maria Obretin –, care-i fuseseră elevi Sandei Manu, atmosfera de lucru semăna cu cea de la şcoală. Şi Sanda Manu, şi Penciulescu au un umor nebun, iar exemplele lor educative constau de multe ori în bancuri (iar de alte ori, în istorii de teatru vechi de zeci de ani). […]
Am citit si eu interviul cu RV si mi se pare cum zice kafka, spectaculos, desi, pe alocuri, cinismul tipului forteaza limita. Omul asta, Sile Vagon pare seful bagatorilor de seama de pe forumuri, le recunosc stilul, n-au nimic de zis, dar se dau pe spate si exclama o tempora, o mores, o nemuritoru’ Gambetta. O parere critica nu strica niciodata, nu ar deranja pe nimineni. Dar cind vii cu „articolul e bunut” si nemoritoru’ gambetta, ti se cam face mila de gambetta asta nemuritoru’, care a ajuns un muritor sleit de atata invocat si trambalat prin vagonul lui sile si al confratilor sai.
Sint kafka ruda cu Sile Vagon, si nu vreau sa il imit pe kafka adevaratu’, de/asta nu vreau sa fac pe ponderatu’. Daca Sile Vagon are dreptu’ sa vorbeasca cum il taie capu’, de ce/ar trebui sa fac eu pe ponderatu’ ?
Salut, si musai sa revii, la ospatzul lui Razvan Petrescu e loc si pentru unul care confunda bucuria lecturii cu zornaiala.
Omu ăsta o fi rudă cu Răzvan Petrescu, cu Kafka pe care-l ştim, cu Marius Chivu, sau cu Dilemateca?. Fra, mai uşurel, că zornăie de te asurzeşte… Şi când mă gândesc că el, Kafka, ăla adevăratu, Franz, era mai ponderat… O tempora, o mores…cum zicea bătrânu Gambetta pe care nu l-a dramatizat nimeni…
Articolu domnaei Iulia e bunuţ, dar cam didactic, dacă pot să-mi dau o părere, cum scriu toţi comentatorii de teatru!
Salut, da poate o să revin…dacă nu mi s-o întoarce ceva înapoi de la ospăţ…
Numarul pe septembrie al Dilematecii este dinamitat de interviul lui Marius Chivu cu Razvan Petrescu. Bestial! Abia rezist ispitei de a va zgindari cu ceva pasaje, chiar incepusem sa transcriu din ce zice Razvan Petrescu ca se intimpla cu el cind scrie/citeste/traieste si care este metoda lui mixta prin care si/ar dori sa faca din „ridicolul cu un sfirsit tragic”, care este viata, „o incintare fulminanta”. Am renuntat pen’ ca nu te poti opri cind incepi sa citezi din raspunsurile lui RP, carevasazica interviul se cere citit/citat cap/coada si pe nerasuflate. Da’ vorbesc aiurea cind spun interviu, raspunsurile lui Razvan Petrescu lasa in urma un spectaculos text dramatic, iar recomandarea mea se doreste aviz regizorilor cu apetit pt monodrama. Un monolog de un comic nebun ar rezulta si din dramatizarea textelor de la rubrica CARTEA DE NOAPTE, unde Razvan Petrescu ia la scarmanat&puricat cartile pornografice. Fac recomandarea asta si pen’ ca am retinut o intrebare recenta si perfect valabila a Iuliei Popovici : de ce au oroare nu doar dramaturgii, ci si teatrul romanesc de monodrama? No, daca nu aveti abonament la Dilemateca, fugutza la chioscul de gazete, Razvan Petrescu va asteapta cu un adevarat ospatz!