TEATRU. Sa stirpim ideologia

Draga Sebastian, ai dreptate. Sa ne luam instrumentele muncii (punctul si virgula, adica) si sa pornim caruta imposibilului dialog de idei teatrale, macar pentru faptul ca traim intr-o lume cu foarte multe intrebari si prea putine raspunsuri. Si, desi stiu ca, in cazul tau, unele dintre intrebari sint retorice, imi sint atit de apropiate, incit nu pot sa nu vorbesc despre ele. Sa incep prin a nu-ti raspunde la atit de oblica dilema „gest artistic individual“ sau „oportunitate strategica“, fiindca pentru mine gestul individual risca uneori sa se confunde cu cintatul in baie de unul singur, iar ceea ce aparent pari sa consideri tu „strategie“ pentru mine e receptivitate la viu. – Nominalizarile UNITER ignora o felie consistenta a teatrului romanesc Cit despre „strategic inaintea realitatii“, nici vorba, dimpotriva, mi se pare ca intre nominalizarile de anul acesta si realitate nu exista o palpabila relatie directa. Acea felie consistenta a teatrului romanesc pe care nominalizarile UNITER o ignora si care pentru tine seamana cu o nebuloasa in care se amesteca indistinct nume si virste, nu e o chestiune de generatie (tinara sau mai putin), ci de estetica; nu peste niste nume ori spectacole a sarit aceasta selectie, ci peste un […]