Teatru scurt pe Crişul Repede

Spre final de septembrie cu vară prelungită, cu castane căzute la picioarele statuii Szuszanei Lorántffy şi pe lîngă pereţii casei lui Iosif Vulcan, cu halou de încă vacanţă, dar şi evident efort al oraşului de a-şi recondiţiona statutul arhitectonic aşa cum a fost, Teatrul „Regina Maria“ din Oradea a pornit cea de-a XVIII-a ediţie a Festivalului de Teatru Scurt. Acum, ca să zic aşa, nici Crişul nu curge chiar atît de repede cum îi spune numele, nici spectacolele nu sînt, uneori, chiar aşa de scurte pe cît ţi-ai dori. Poate, de aici, şi colocviul propus de organizatori şi moderat de Ludmila Patlanjoglu, sigur, nu pentru a face Crişul să curgă mai rapid, ci pentru a aproxima durata (bergsoniană – cum altfel?) a exerciţiului scenic „scurt“ în contextul duratei (carteziene, dacă nu mă înşel) a unui eveniment teatral născut acum treizeci şi şase de ani. Din fericire, singura concluzie care s-a impus a fost aceea a moderaţiei necesare reprezentate de cele maximum 90 de minute ale spectacolului scurt în viziunea organizatorilor bihoreni. Altfel, interesante discursurile şi excursurile beneficiind de prezenţa a doi foşti directori ai teatrului şi a fostului secretar literar, o legendă, de altfel, a meseriei, cum este Elisabeta Pop. […]