Temele crimelor din Franţa

Succesul (şi spectacolul) identificării, urmăririi şi împuşcării teroriştilor care au îndoliat Franţa maschează marea vulnerabilitate a sistemului ei de apărare – şi, probabil, a celui al altor state europene, unde trăiesc mari comunităţi de musulmani –, în faţa terorismului hrănit de Orientul Mijlociu. În formularea lui François Holland, „Orientul Mijlociu este de acum înainte prezent în interiorul Franţei prin acţiunea ucigaşă care a debutat prin atentatul împotriva lui Charlie Hebdo“.   Sînt atacatorii „islamişti“ sau ei „nu reprezintă Islamul“? Una dintre reacţiile la evenimente a constat în negarea caracterului islamist al atacurilor. Ideea a fost exprimată, într-un fel tipic, de Lazkin Fate, medic sirian cetăţean român şi critic al extremismului care i-a devastat ţara: „Acest act terorist nu reprezintă nici Islamul, nici populaţia orientală, este un act terorist ieşit din comun. Nişte oameni fanatici care nu au legătură cu Islamul. […] Profetul nu a spus niciodată aşa ceva. Religia musulmană este o religie a păcii, a iubirii“. Atacul este „islamist“ întrucît ucigaşii îşi extrag motivaţiile, argumentele şi modelele din Islam. În aceeaşi logică, extremiştii responsabili de împuşcarea medicilor care fac întreruperi de sarcină sînt numiţi „fundamentalişti creştini“, violenţa politică a paramilitarilor Irguna a căpătat eticheta „sionistă“ etc. Islamul este extrem […]