Teroarea „terorii“

„Terorism“ și mai ales „terorist“ au devenit niște semnificanți „flotanți“ absolut liberi și la îndemînă, de o disponibilitate în același timp totală și imediată, nereflectată, care adică pot – și chiar sînt – folosiți de oricine și oricînd. La o analiză mai atentă, se poate observa că „terorismul“ a devenit un fenomen în sine, aproape automat, mai mult: o cheie de lectură și o grilă de interpretare, un cîmp de „traducere“ și de înțelegere absolut spontane și automate. Orice devine, azi, imediat, „terorism“ și orice actor, politic, social sau (mai ales) doar penal, poate fi calificat drept „terorist“. Nicicînd, de la 9/11 încoace, teroarea terorismului, atît ca fenomen „în sine“, ca realitate, cît și ca interpretare automatizată a realității, nu a mai fost la fel de mare. Sîntem prinși și blocați, afectiv, moral și, mai ales, intelectual – deci politic și social – între terorismul-fenomen și terorismul-interpretare – și poate tocmai acest blocaj devine cu adevărat Teroarea. De atîta terorism riscăm să nu mai înțelegem nimic, să fim paralizați. Cînd un fenomen devine, din relație punct-fond (Merleau-Ponty), doar fond indistinct, el dispare ca atare, se dizolvă în viața de zi cu zi și în aerul epocii, otrăvindu-l. Deci, de prea […]