TÎNĂR, CAUT POLITICA. Minciuni la nesfîrşit

Mă uitam la televizor la şedinţa Senatului, ce trebuie să hotărască începerea sau neînceperea urmăririi penale în cazul Codruţ Sereş şi Paul Păcurariu. Erau acolo şi nea Nicu Văcăroiu, şi C.V. Tudor, şi multe alte personaje a căror existenţă politică ar trebui să înceteze într-o democraţie normală. Astfel de oameni hotărăsc dacă alţii, cu prea puţin diferiţi de ei, intră sau nu sub incidenţa legii. Păi, să-mi fie cu iertare, dar cum poţi să acorzi vreo credibilitate unei instituţii în care corupţii îi judecă pe corupţi? Dacă soarta unui Sereş depinde de votul unui Vadim Tudor şi soarta unui Năstase de votul unui Mitică Dragomir, atunci e destul de limpede unde se află probitatea morală a politicii româneşti, nu?…   Am ajuns rău de tot. Am ajuns într-un decor suprarealist, într-o poveste absurdă în care mincinoşii îi fură pe hoţi şi hoţii îi mint pe mincinoşi. Nu mai există nici un reper solid; ne învîrtim haotic, toropiţi de caniculă şi de indiferenţă, ne învîrtim în loc – cel puţin în ceea ce priveşte mersul spre valori adevărate şi spre o societate sănătoasă moral. Dacă e să mergem spre micul nostru weekend estival, gonim cît vezi cu ochii, meschini, răi, încrîncenaţi, […]