„Toată arta se bazează pe aparenţă“

Iată, de data asta îmi e mai greu să încep. La prima vedere, aș exclama: Ce carte superbă! Dar frumuseţea blochează. Constaţi stupefiat că n-ai cuvinte. Curios, frumosul unanim acceptat se perimează din ce în ce mai repede, trecînd mereu în reversul lui, de la o generaţie la alta, și poate tocmai de aceea nu dispune de epitete distinctive, pentru că superlativele sînt mult mai parcimonioase faţă de ceea ce produce plăcere, decît faţă ceea ce nu place. Se pare că omenirea a fost izgonită din rai pentru a deveni masochistă. Nu pot să nu recunosc aici că și mie îmi place mai mult Schiele decît Klimt și-i ador pe Dix sau Kirchner. Dar la Muzeul Picasso, din Berlin, n-am putut să-mi ţin rîsul, cînd am auzit-o pe tînăra doamnă spunîndu-i băieţelului ei de vreo patru anișori „Domnișoarele de la Avignon“ și continuînd extaziată: „Uite ce frumoase sînt acele domnișoare!“. Nu pot să fiu multă vreme serioasă, sînt prea balcanică. Am în faţă o carte perfect gîndită și impecabil realizată. Cum numai niște minţi și niște mîini germane din Sibiu puteau să mi-o pună pe masă. E o carte care readuce la viaţă, la 45 de ani de la dispariţie, […]