„Toate filmele mele au fost exercitii pentru acel lungmetraj care trebuia sa vina“. Interviu cu Ovidiu Bose PASTINA

Nu m-am numarat printre apropiatii regizorului Ovidiu Bose Pastina (1956-2006). L-am apreciat de la distanta, intimidata de mitologia creata in jurul unei personalitati artistice cu profil unic in filmul romanesc. Copil teribil al Studioului Sahia, Bose a fortat consensul unei comunitati profesionale dezbinate, bucurindu-se de aprecierea colegilor de breasla, dincolo de apartenenta lor la o generatie sau alta. Cruciale pentru respectul de care s-a bucurat, in special in ierarhiile celor tineri si iconoclasti, au fost umorul si inteligenta cu care Bose si-a hranit aura fara a se fi lasat consumat de ea si mai ales capacitatea de a se fi desprins de Sahia si de mitologia artisticului filmic (versiunea produsa de Romania comunista) si de a se fi inscris, cu acelasi panas, in ierarhia distincta a profesionalismului media. In februarie 2004 am avut privilegiul unei conversatii cu regizorul Bose Pastina despre cum si-a trait filmele in Sahia anilor ’80. De ce Sahia dupa scoala de film? As fi vrut Buftea, dar existau niste regulamente conform carora puteai sa faci lungmetraj numai dupa un minim de trei ani petrecuti ca asistent de regie. Marturisesc ca nu eram pregatit sa accept tipul asta de situatie. Asta era, partial, o lipsa personala de […]