Toma George Maiorescu – un solitar moral

  • Recomandă articolul
În această toamnă neobişnuit de blîndă, dar într-un climat al psihologiei publice deloc în acord cu natura, n-am putut să nu mă gîndesc la un om deosebit al culturii române: Toma George Maiorescu. Pentru apropiaţi, simplu şi uşor de recunoscut prin iniţialele TGM. În ceea ce mă priveşte, n-am utilizat nici odată în conversaţiile cu prietenii familiarul TGM. Poate pentru că mi s-a întipărit în memorie numele său prin lecturi, în vremea liceului. De altfel, profesoara de literatură Manuela Varro m-a surprins, în timpul lecţiei, citind din Unde se întorc cosmonauţii. Nu numai că nu s-a arătat supărată, dar, mai mult, m-a încurajat să-l citesc. După o jumătate de secol, la început de ianuarie, anul trecut, aceeaşi fiinţă respectată mi-a reamintit scena. A adăugat, în partea finală a discuţiei: „Mă bucur pentru tine că ai ajuns să-l cunoşti pe cel citit atunci“. Era admiraţia faţă de el nu numai ca scriitor, ci şi în calitatea sa de iubitor al naturii, de ecologist angajat cu toată fiinţa în apărarea generaţiilor viitoare de forţa distructivă a omului de ieri şi de azi.   Am început cu evocarea unui sentiment bine conservat de memorie dintr-un motiv, cred, uşor de înţeles: atunci cînd vrei […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
object(WP_Term)#12885 (11) { ["term_id"]=> int(19326) ["name"]=> string(7) "Nr. 901" ["slug"]=> string(6) "nr-901" ["term_group"]=> int(0) ["term_taxonomy_id"]=> int(19326) ["taxonomy"]=> string(7) "numbers" ["description"]=> string(0) "" ["parent"]=> int(0) ["count"]=> int(31) ["filter"]=> string(3) "raw" ["term_order"]=> string(1) "0" }