Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Tovarăşa Ana (I)
Paradoxul Pauker: antisemitism şi comunism
- 12-03-2014
- Nr. 714
-
Norman MANEA
- ESEU
- 16 Comentarii
Dacă Istoria se repetă ca farsă, cum ni se spune, atunci o farsă repetată, cu deosebire o farsă neagră, contrariază orice umor, negru sau altfel, rămînînd o plicticoasă şi greu suportabilă povară. Acestea fiind spuse, pare imposibil să nu fim alertaţi că, cel puţin în ultimul deceniu, antisemitismul a redevenit realitate în multe locuri şi o temă ardentă în unele dezbateri publice, nu doar în lumea musulmană, ci şi în democraţii vechi şi noi. Într-adevăr, de la începutul noului secol, antisemitismul s-a multiplicat, dincolo de orice previziuni, practicat fiind de politicieni, de conducători religioşi şi de tot soiul de propagandişti, jurnalişti, intelectuali de pretutindeni, pentru a deveni o formă globalizată a urii. Din păcate, am fost silit să mă confrunt cu această patologie încă din fragedă copilărie, într-un lagăr de concentrare – apoi, în „naţional-comunismul“ ceauşist şi chiar ulterior, în România postcomunistă, de data asta din depărtatul meu exil american. Trebuie să mărturisesc că acum, la senectute, nici o reacţie nu mi se mai pare optimă: ignorarea, ironia sau furia, dezgustul sau uimirea, nici măcar deconstruirea clişeelor şi a orbirii. Acum mai mulţi ani, am întîlnit la Berlin, într-un ziar german, o replică sarcastică a unui scriitor evreu-german: „Ei nu […]
Am fost coleg de santier cu Masa,a doua fiica a Anei,tatal Masei fiind Clement,ilustru comunist ceh,executat de nemti prin Belgia, intr-o imprejurare nebuloasa,banuiti fiind cei din anturajul lui Moritz Thorez,aflat in exil la Moscova.Masa mi-a facut cateva marturisiri,care se cam bat cap in cap cu relatarile autorului.Spre exemplu afirmatia ,,daca Partidul spune ca e vinovata,asa este!”,nu ginereleGh.Bratescu a facut-o, ci fiul Vlad Pauker,care a facut referire la ,,vinovatia” maica-sii, publicata,pe atunci si in oficiosul ,,Scanteia”!Am intrebat-o atunci pe Masa daca Vlad a fost obligat sa afirme acest lucru,si inca si public.,,Nu,el era convins de vinovatia mamei”,mi-a spus Masa atunci.Cu referire la faptul daca surghiunul Anei a avut radacini antisemite,Masa mi-a spus ca ,,nici vorba!Dej nu-i antisemit.A fost o cearta intre Dej si Vasile Luca,caruia ii luasera parte Ana si cu Teohari Georgescu,ambii si cu Luca facand parte din ,,cominternisti”,adica comunistii care fusesera in exil la Moscova.Cat despre ,,inchisoare”,am inteles atunci,tot dela Masa,ca Ana a avut domiciliul fortat la domiciliul,in vila pe care o ocupa Tania cu sotul Gh.Bratescu.
După câte observ, la interesantul şi destul de convingătorul eseu al lui Manea, care încearcă o reabilitare a Anei Pauker, marşând pe antisemitismul congenital românesc, vine un comentariu al lui Daniel St. Paul ca o găleată de apă rece peste obrazul celor amăgiţi de povestea de Şeherazadă a lui NM.
Dupa cate am citit eu Ana Pauker s\’a opus espropierea brutala a taranilor romani si formarea brutala a colhozurilor.Nu incerc s\’o apar dar vreau sa introduc o nota de omenie in viata ei . Copii ei au fost crescuti de partid care care nu a constituit un parinte adecuat.In plus a fost o fiica buna si si-a ajutat tatal dupa plecarea in Israel. Fratele ei un om foarte religios, o personalitate fina si visatoare a sosit in Romania din Israel sa-si viziteze sora la un moment cand influenta ei politica era pe cale de disparitie. Pentru aceasta vizita a fost bagat la inchisoare drept agent al imperialismului apusean.
Coperta (pagina 1 ? a) revistei ne pregateste pentru lectura unui eseu (in mai mult decit o parte) ; oricit ad libitum poate subintinde constructia eseistica, lectura de pina acum imi da senzatia de a consuma une macédoine subjective. Cee ce , in sine, nu exclude , din start, posibilitatea unei experiente generatoare de interes. Exista, totusi, motive suficiente ca textul lecturat sa cautioneze indoiala ori intentii auctoriale nu tocmai ortodoxe.
Nu e un mister (ba, e de o evidentsa indeniabila) ca domnul Norman Manea scrie implicat, cu destul parti-pris, chiar fascinat/”fascinat” de personajul in jurul caruia i se aglutineaza ideile. Incomod
e faptul cind o asemenea pozitionare il arata in contradictie cu faptele, istoria si simtul común, poate chiar simtirea. Bun, ca sa fie clar ca avem a face cu o chestiune serioasa, d-l NM ne pune dintru inceput antisemitismul in ecuatia biografic-“profesionala” a Anei Pauker, ma tem ca nu doar din respect pentru de neocolitul fapt istoric cit si pentru a instala un panou cit se poate de avertizant in traficul rutier al ideilor. Cum d-l Manea reia a nu stiu cita oara ca momentul epifanic al realitatii antisemitismului in viata sa l-a constituit epurarea AP din fruntea bandei gangsteresti sub tutela moscovita ce pusese mina pe cirma Romaniei , ma intreb a n-a oara cum de si junele proptitor al ideilor nobile si generoase ale bandei in cauza(june fost, el insusi, victima a unui antisemitism neepifanizat inca) si barbatul matur de la Bard College sint egali in a nu sesiza ca acel moment era identic, sincron aceluia in care amintita banda transforma tsara intr-un cosmar si o vasta masina de zdrobit destinele a sute de mii, milioane de compatrioti, intr-un implacabil mecanism totalitar; o bizareie, de la o vreme tot mai comuna, de a constata ca, in timp nazismul are constant (pe buna dreptate!) presa negativa, ni se recupereaza, umanitatea, complexitatea “personalitatilor” comuniste care avusera viclenia de a-si desena pe firma lendemains chantants. Mirabila relativizare. Si-apoi tinuta discursului. Generalizari ambigue :” În Est, anii aceştia au fost cei ai proceselor antisemite”(vezi interviul cu NM din sept2013, in OC ). Estul includea si Romania ? Se poate compara, cu toata epurarea suferita, tratamentul aplicat Anei Pauker cu, de exemplu, acela la carea au fost supusi incriminatii din procesul Slansky? ( a se vedea oroarea descrisa in L’Aveu al lui Artur London si in Under a Cruel Star: A Life in Prague 1941-1968 al Hedei Margolius Kovály). E “interesant” ca intr-un curs al unei universitati central europene si cazul Anei Pauker e inclus, contrafactual, in rindurile proceselor antisemite. Cu toate acestea, in Romania, victime notorii ale brutalelor reglari de conturi la virf, lichidate in stil mafiotic-gangsteresc, au fost un Foris si un Patrascanu. A fost Ana Pauker victima unei inscenari antisemite sau victima unei asocieri sordide cu aventurieri politici de cea mai joasa speta? Din ce s-a publicat pina acum, pare limpede ca Ana Pauker n-a fost straina de luarea deciziei suprimarii lui Foris ori aceleia de a-l debarca si pune sub ancheta pe Lucretiu Patrascanu. Idealismele sa fi facut o naiva din coloneleasa venita calare pe mai multe tancuri sovietice spre a darui natia romana cu viitor luminos? Mai stii? Cert e, insa ca, la Bard College, ar parea foarte improbabil ca d-l Manea sa nu fi auzit de self-explanatorul “there’s no honor among thugs.” Ah, as avea o curiozitate, sper nu debordanta: daca tot detine d-l Manea cifre relative la ponderea comunistilor in rindurile populatiei evreiesti din Romania, ar putea oferi si surse in ce priveste ponderea evreilor in structurile de conducere comuniste, Comitet Central, Birou Politic?
Tinind cont de o felix culpa transmisibila, se pare –si, desigur, psihanalizabila-,, gasesc usor hazlie ideea de a recupera/reabilita personajul istoric Ana Pauker recurgind tocmai la scrierea lui Eliade, mai abitir fiind vorba, in spetsa, de o proza fantastica. (las’ ca inexactitati scapa si in ce priveste Pe strada Mantuleasa, cum ar fi anul si locul redactarii, aprecieri de genul :
‘ „ sindromul suspiciunii“ – esenţial pentru activitatea Securităţii, înclinată mai curînd să inventeze decît să descopere vinovăţii – nu îi atinge decisiv pe auditorii lui Fărîmă ’ , cind personajul/securistul Dumitrescu repeta ad nauseam ca Farâma e suspect (…) , si mai sintem si cadorisiti , la calibrul d-lui Manea, cu ironii de gust discutabil ce nu au nimic a face cu textul exploatat: ‘Năframa roşie, bineînţeles! Ar fi să vină dinspre Răsărit, bineînţeles, de unde soarele răsare. Soarele evoluţiei, fireşte!’ La urma urmelor, cu stilul asta de a apasa tusele, si eu as putea fi indreptatit sa spun ca inaltimea de 2,42 m a Oanei e la 2 cm de codificarea formulei de dispunere cistigatoare intr-o formatie de fotbal…)
Cum nu stiu cit se va intinde acest eseu/”eseu”, e posibil sa fi facut unele aprecieri premature; s-ar putea, cum se intimpla in limba germana, ca verbul sosit la urma sa ilumineze altminteri sensul pe care il doreste perceput .Vorba nevazatorilor: om trai si om vedea.
interesant, documentat, partinitor, prin selectarea informatiei…exemplu \” Contrar clişeelor larg răspîndite atît înainte de război, cît şi după comunism, numărul comuniştilor era surprinzător de redus printre evrei – nu doar înaintea celui de-Al Doilea Război Mondial (cînd partidul numără în jur de 1.000 de membri, iar populaţia evreiască atingea aproape 800.000),\” dar romanii ii numarai pe degete, la cateva milioane; eu stiu doar de Dej si de Ceausescu; muncitorii r.omani aveau partide socialiste sau social democrate, comunistii erau spioni rusi si /sau ai politicii comuniste internationaliste; ar fi interesant de vazut si cati evrei erau in PCUS, mai ales in structurile de varf…din cate am citit, antisemitismul, obiectiv sau subiectiv, al lui Stalin de aici a inceput…. .. \”În 1989, anul prăbuşirii comunismului european, cînd partidul lui Ceauşescu crescuse la aproape patru milioane de membri, nu mai erau în ţară decît vreo 15.000 de evrei, majoritatea bătrîni, puţini dintre ei comunişti. \” sa nu ne uitam la cifre sa ne uitam la \”anul prabusirii-prabusirii\”…cat despre demonizare, nedemonizare, Insula Serpilor si torturarea (smulgerea sanilor) simpatizantei legionare (nevasta sau sora de legionar ceva) care , in lanturi fiind, a indraznit sa o scuipe, imi sunt suficiente…aaah, si nimic despre poza intr-o ureche ? (lipsa de la sifilis, zic denigratorii)…pe scurt, cred ca evreitatea este absolut nerelevanta; si daca ar fi fost din Vanuatu, Ana Pauker a facut mult rau ; fie-i numele pomenit la fel de mult si in acelasi context ca al incendiatorului templului Dianei din Efes
Vă mai amintiţi de ele?
“Şade Stalin la fereastră
Şi vegheaz-asupra noastră
Ca o pasăre măiastră!”
………………………………………………………………………………………………….
Despre Gheorghiu-Dej se ştie că, fără a se ridica la aceeaşi înălţime cu Stalin, avea o fire extrem de conciliantă şi paşnică în raport cu românii în genere, şi cu rivalii săi din partid în particular (vezi soluţiile de o incredibilă răbdare şi toleranţă găsite în cazurile Pătrăşcanu şi Foriş), deci contrar opiniei insuficient documentate avansate de @profesor si de @lucid, avem motive să credem că numai antisemitismul specific al comuniştilor români de la începutul anilor ’50 l-a făcut s-o persecute şi s-o marginalizeze pe această femeie de omenie care a fost “tovarăşa Ana”.
Ana Pauker o victima a antisemitismului? Sa păstram proporțiile: Ana Pauker a fost o stalinistă dură cu o voită responsabilitate pentru dezastrul cultural și politic abătut asupra Romăniei la sfîrșitul anilor 40. Ea a căzut victimă jocului de forțe de la conducerea PCR așa cum s-a întîmplat și cu Patrașcanu (care numai evreu nu era). C\’est tout.
pentru autor:- „evreii romani au ales rareori calea comunismului” – stiti cati evrei din vechea Romanie au ales sa treaca in urss dupa iunie 1940? doi stiu eu Sorin Toma si Perahim. Viitorul Serge Moscovici a vrut dar l- a oprit tatal sau. Au ales tzara sovietelor – cum spun documentele nkvd – sute, mii, zeci de mii?
Ce stiti despre prezenta tovarasei ana inaprilie- iunie 1944 inMoldova? Cu ce s-a ocupat si in ce uniforma era imbracata?
Ana Pauker a trait pana la sfarsit intr-o vila in cotroceni langa biserica Elefterie alaturi de fiica Tania si ginerele Bratescu traducatorul lui Elisabethe Roudinesco, psihiatra, care traiesc si azi in aceeasicasa (nicivorba ca Tania sa-si renege mama.
al Anei Pauker la aducerea comunismului in Romania nu poate fi negat indiferent daca a fost evreica sau n-ar fi fost evreica. Si nu are legatura cu antisemitismul ! Ca a fost un personaj interesant si tragic nu neg si inteleg dorinta regizorului Radu Gabrea de a face un film despre acest personaj …
Excelent articol! Incerc de ani de zile sa fac un film documentar despre Ana Pauker, in inc ercarea de a demola miturile despre rolul ei „nefast” ;la „colectivizarea agriculturii” in Romania si alte inex actitai antisemite, menite doar sa justifice farsa celebrei declaratii din Aprile a lui Gh.Gh.Dej! Un exe,plu perfect de manipulare, ca si celebra plenara din Octombrie 61 in care s-a exclamat ipocrit: „datorita tovarasului DEj, noi nu a tebuit sa „rebilitam pe nimeni”…
Sper sa gasesc undeva finantarea….
Multumesc „Norman Manea”
domnule Dumitru Mihail,
dar, *desigur*. Am scris-o pi asta – desigur – doar pentru c-am vazut pe un site *altceva*. Dvs. chiar credetzi ca io *nu pot* ceti chiar toate randurile dintr-un articol?
V-anuntz ca *inca pot*.
Dar, de fapt, e *buna* observatzia Dvs., pen c-am scris-o cam pan doi peri & *nu e bine*.
Nu, n-are nimic de-a face au materialul (repet: superb, imposibil de atacat) al autorului.
Tre’ sa scriu ”mai la obect” & io, ce mai!
Numa’ fain & numa’ bine,
Nea Marin
Ana Pauker a murit in 1960 în urma unui cancer de san, la Bucuresti – la 3 iunie 1960.
Dupa ce a fost trecuta pe „linie moarta” in 1952 de catre Gheorghe Gheorghiu-Dej, i s-a permis sa lucreze ca traducatoare din franceza si germana pentru Editura Politică.
Sa retinem ca fusese arestata impreuna cu Vasile Luca. A stat in inchisoare pana la moartea lui Stalin. Probabil ca daca nu survenea moartea Tatucului, ar fi fost ucisa in inchisoare, cum a sfarsit Patrascanu, in 1954, executat la Jilava. Comunistii romani n-au avut nici un scrupul in a -si ucide/ distruge adversarii politici – „tovarasii de drum” – iar Gheorghe Gheorghiu-Dej s-a comportat mai stalinist mai ales dupa ce modelul sau, Stalin, mort in martie 1953, a disparut. Sa nu uitam valul de arestari, decise de Dej, dupa revolta din Ungaria – 1956-1958.
Norman Manea face o radiografie excelenta perioadei de inceput a comunismului. Voi citi cu interes partea a doua a acestui pasionant eseu.
Robert Levy, ,, Gloria si decaderea Anei Pauker”
pen’ ca va chiar reshpect, neica marine, va chiar atrag atenţia că Tovana a raposat cu chiar 5 ani de zile înaintea venirii la puterea supremă a lui Ceashca.
penzia a luat-o *de la* Dej.
V-as ruga sa nu mai datzi chiar chix.
Fiind elevi de curs superior de liceu m fost dusi la Amfitetrul din Parcul Herastrau impreuna cu alte licee si am asistat la un meeting la care proaspat debarcata din functie Ana Pauker a fost infierata in purul stil al practicii la moda atunci .Ceace a fost ingrozitor :cei dela prezidiul adunarii au spus ca iata – o avem cu noi aici si pe fiica ei studenta si vrea si ea sa va vorbeasca. Fiica a luat cuvantul si si-a „criticat”cu severitate mama si deviatia ei grava dela spiritul partidului de care ea -spunea studenta – se dezice total! Era clar-fiica vroia sa isi termine facultatea si nu sa fie data afara. Era complect justificat. Ceace nu facea lucrurile mai putin triste si oribile. Mai tarziu am aflat ca plecata in „lumea libera” a devenit milionara in tara europeana unde ea impreuna cu sotul ei au intemeiat o anumita industrie. Devenise capitalista.(morala nemorala a fabulei pe semne )
de data *asta*, un material superb – e parerea mea . Oricata straduintza ar putea depune ”ceilaltzi”, prin contra, va da chiar chix.
Adaug doar ca tovarasha Ana ishi sfarshi zilele intr-un apartament din Bucureshti, bucurandu-se (probabil, n-am habar) de-o pensie consistenta, pa vrea lu’ Ceashca (un anti-semit, ca o shtim, chiar ”turbat”).
Cele bune, autorului,
Nea Marin