Traducătorul ca voce

25 de ani de cînd se sărbătoreşte Ziua Internaţională a Traducătorului pe 30 septembrie

  • Recomandă articolul
De cîţiva ani mă surprind preocupată de traducător ca actant pe scena culturală, iar preocupările acestea se concretizează în tot felul de imbolduri care îmi dau ghes cu oarecare periodicitate. Traducătorul, ca personaj, mi se pare extrem de ofertant epic şi jurnalistic, fiind­că datele lui vorbesc despre arta locuirii acasă la altcineva. De această dată însă, nu voi merge pe poteci bătătorite de curiozităţi fireşti şi nu îi vom întreba cum au început să traducă, ce înseamnă pentru ei a traduce, cum funcţionează relaţia cu textul. Miza declarată a fost aceea de a identifica, în persoana traducătorului, în măsura în care ea există, vocea căreia îi pasă. Îmi place să cred că traducătorul nu este doar cel care permeabilizează culturile, el este, în egală măsură, insul conştient de prezentul în care se mişcă. Acest demers este posibil să se fi născut în subconştientul meu ca o consecinţă a dezamăgirii produse de profesioniştii în ale politicii, cei care sînt plătiţi, printre altele, să adecveze soluţii la situaţii care se ivesc, anticipate sau de-a dreptul surprinzătoare. Şefi de state rostind discursuri în al căror conţinut nici ei nu cred, înalţi reprezentanţi de la Bruxelles incoerenţi, măsuri gospodăreşti de ridicat garduri şi braţe […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.

Comentarii utilizatori

Comentariile sunt închise.